Cum se scrie un Dialog imaginar
Mrs. Pennar: Mă întorc pe seară de la cumpărături, cam prea pe seară după opinia mea, când mai toate pisicile încep să fie negre și mă întâlnesc pe scările unui mare magazin cu Pepe. Știu că este încă un meci în campionat. Nu cu Pele, ci cu Pepe. Bine, doar ne-am salutat. Nu era singur și, sinceră să fiu, nici eu nu eram. De la 2 la 1 am luat liftul spre oripilarea și consternarea coliftierilor, care au stat și mai burdușiți decât erau. Am stat cu spatele ca să nu îmi tragă una direct în față. Tu ce mai faci? Cum o mai duci?
Mr. Brasil: Bine, merci.
Mrs. Pennar: Te mai ocupi și la anu de orar?
Mr. Brasil: Depends. Ce vrei?
Mrs. Pennar: Păi să nu am ore cu a 12 a după ora 3.
Mr. Brasil: Ok. Se rezolvă.
Mrs. Pennar: Cool. Aș mai vrea ceva.
Mr. Brasil: Zi. Da mai repede că m-apucă seara.
Mrs. Pennar: Femeile de varsta mea pot purta cercei? Mă refer la cercei cercei, nu la clipsuri sau tortițe.
Mr. Brasil: Treaba ta. Eu nu mă uit la cercei. Întreabă și tu pe cineva care se uita la cercei. Ce sunt aia cercei?
Mrs. Pennar: Cercei de pus în urechi.
Mr. Brasil: Am crezut că de pus în buric. Ha! Ha!
Mrs. Pennar: Bine. O întreb pe maică-mea.
Mr. Brasil: Mai vrei ceva?
Mrs. Pennar: Nu. Noapte bună. Pa.
Mr. Brasil: Nb. Mai vorbim. Pa.
Acesta este un dialog imaginar. Orice replică este absolut întâmplător asemănătoare cu a oamenilor din jurul vostru. Deasemenea, asemănarea cu vreo personalitate din mass media este absolut întâmplătoare. Nu sunt responsabilă eu de felul cum interpretați voi povestea.
