E îndrăgostit de mine unul. E timid și posesiv. Sunt răutăcios cu el, când sunt în societate îl ignor, când suntem singuri îl ador. Are sprâncene stufoase ca o bufniță și e inteligent, chiar înțelept. Citește întruna, citește orice, îmi dă sfaturi și îmi recomandă noi apariții științifice. Știe nu știu câte limbi, iar mâinile lui cu degete scurte și unghii late de afacerist mă încântă. În zilele mele proaste, mă uit la mâinile mele și mi le imaginez lipite de ale lui.
Se păstrează până la căsătorie. Nu știu cu cine, nu are pe nimeni, nu mai e foarte tânăr. Când suntem singuri, vorbește într- una despre familie. Mă face și pe mine să vreau să vorbesc, dar prefer să îl ascult pe el cum aberează despre cel puțin trei copii și despre rețete de zarzavat la borcan. Mereu îmi ține evidența kilogramelor, ba că am slăbit, ba că ar trebui să mai slăbesc. E blând și tandru.
Vin dintr- o vacanță unde am fost, ca de obicei, fără el. Ieșim cu amicii la bere și meci. Stau între ei și mă simt bine. El, într- un colț de masă mă mănâncă din ochi și la fiecare zâmbet al meu, aruncă priviri ucigătoare întregii încăperi. Mă amuză gelozia lui, ceilalți intenționat îl tachinează, toți știu de pasiunea lui ascunsă pentru mine.
Puțin după miezul nopții ne despărțim. Cheflii pleacă acasă cu taxiurile, noi rămânem ultimii. Mă duc aproape de el și îi zic:- Mergem?
El:- Unde?
Eu:- La mare.
El:- Am serviciu mâine.
Eu:- Serios? Lasă- te de el!
Râde încet.
Plecăm. Merg înainte cu jumătate de pas, merg în tăcere și hotărât.
Încearcă să mă descoase cu privire la ce vom face, dar tac și fumez țigară de la țigară.
Plaja e goală. Mergem aproape de dig. Sunt stabilopozi răzleți. Mă opresc lângă unul, puțin mai departe de mare. Îl trag aproape de mine și îl sărut. Ține gura închisă și buzele mele îl ating de câteva ori.
-Facem baie? îl întreb.
El:- Acum?
Eu încep să mă dezbrac. Mă dezbrac complet. Stă și se uită la mine, dar nu face niciun gest.
Plec spre mare. Stau mult. Mă uit spre țărm. Îl văd la mal, fumând nervos. Stau până când îl văd aproape de apă, valurile mici îi ating pantofii.
Ies din apă. Vine spre mine și îmi întinde sacoul lui. Ia- l, dârdâi! Îmi pun sacoul pe umeri și mă reped la el, îi pun piedică și cade pe nisip. Mă arunc pe el și îl pălmuiesc de câteva ori. Încearcă să se apere, fără nicio șansă, sunt călare pe el și îi țintuiesc umerii cu palmele pe nisip. Stă încordat, dar nu fuge.
Îi desfac cureaua de la pantaloni. Îi desfac nasturii de la cămașă, îi arunc cravata făcută sul undeva departe, îi scot ceasul și i- l pun în buzunar, îmi scot unul din cercei, port tortițe și i- l bag în gură. Stă moale și inexistent sub mine. Îi bag o mână în chiloți. Animalul!
Îl sărut pe gât și îl fac să înțeleagă.
Îi pipăi pieptul păros și îl fac să mă dorească.
Se ridică și se dezbracă, se descalță și mă prinde de spate. Cad.
E deasupra mea. E tensionat și își înfige șurubelnița în balamaua mea. O deschide pe jumătate și mă lasă fluturând alb în vântul care mișcă ușor bărcile de lângă țărm .
Deasupra mea, cerul negru e înnebunit de stele căzătoare. Mă linge.
- Ești sărat, zice.
Eu:- Știu. Tu ești dulce.
El:- Mai vrei?
Eu:- Da.
