Ajung acasă mai devreme.
Dorel și-a pus afiș pe ușa dormitorului:- Ascult Mozart și studiez.
Mă gândesc instantaneu la Mr Brasil. Ușa întredeschisă.
O împing cu un deget câțiva centimetri și mă uit. Pe fundal de Mozart, sforăielile torcătoare ale lui Dorel. De jur împrejur vrafuri de cărți, caiete, foi, culori, markere, evidențiatoare.
Ies încetișor și închid ușa. Dau nas în nas cu Mr Brasil:
- Vezi că azi trebuie să mergem la plimbare! Anunță-l și pe Dorel!
eu:- Doarme.
Mr Brasil:- Mi-am imaginat, după Mozart nu poți face altceva. E ca și când ai trecut pe la doctor, ți-a scos o măsea, te doboară anestezia, te simți rău de la ceva, te doboară pastila, ai suferit o trepanație și mințile îți umblă aiurea, dormi și ți le bagi în cap.
Mozart e perfect.
eu:- Bine, dar Dorel nu e bolnav.
Mr Brasil:- Nu e după Mozart, e după Beethoven.
Vrei să îl vezi pe picioare, bagi la picupul din bucătărie niște Beethoven. Niciun om nu suportă concurența Mozart-Beethoven. Vezi să pui încet primele 6 simfonii. Lăsa-l să se odihnească suficient. Dacă rămânem înzăpeziți, el e baza, nu tu.
eu:- Nu am putea rămâne acasă? Vă fac niste gogoși.
Mr Brasil:- Nu. Mergem să cumpărăm gogoși.
Eu:- Bine. Oricum sunt mai bune.
