După discuția avută cu medicul care o tratează pe Agafia Mihailovna, Serghei încearcă prelungirea subiectului zemstvei cu Levin. Că nu se prea duce la ședințe și nu prea e interesat ce se face cu banii comunității, că nici școli nu prea sunt, nici spitale. Levin e de acord că lucrurile merg prost, dar n- are niciun chef să le îndrepte fix el. Problema ședințelor zemstvei îl plictisește la culme.
Undeva, în zare, zărește un punct; vechilul, scosese mujicii cu carele de lemn la arat. Am uitat să adaug că discuția se petrece la pescuitul fără succes al lui Serghei, unde Levin este pe post când de biban, când de babușcă. Serghei îl ceartă că mujicul e needucat, Levin îl contrează că un mujic educat e mai prost agricultor decât unul educat. Se discută și despre chestiuni medicale.
Când ajunge inevitabil la problema educației, Serghei se transformă într-un fel de Socrate și Levin în animalul de Alcibiade cu mințile vraiște. Serghei îl pune să argumenteze dacă e benefică pentru popor educația sau dacă nu e benefică. Levin se contrazice, ca orice om îndrăgostit, care se luptă cu toată natura umană, vegetală și animală de mai bine de juma' de an. Până la urmă, strâns cu ușa, Levin își expune propria concepție despre lume și viață, o filosofie care susține supremația individului față de orice structură organizațională sau socială în general, zemstva, spitalul, judecătorul de pace și școala nu îl fac pe om nici mai fericit, nici mai bun.
Văzând că Levin își susține cu tărie dreptul la libertate personală și la indiferență față de interesul colectiv, cu toate că recunoaște importanța armatei care are misiunea să apere țara și viitorul copiiilor, Serghei expune un punct de vedere, mesianic, cum ar zice Cioran. Numai popoarele care au conștiința misiunii lor istorice și care au instituții bine organizate vor rămâne în istorie și se vor impune un fața celorlalte. La subiectul cu istoria mesianică, Levin capitulează. Știm că rușii au avut, Slavă Domnului, destulă vână mesianică de- a lungul timpului. Nu știa Serghei pe vremea lui Tolstoi (sau invers, Tolstoi pe vremea lui Serghei) cât dramatism ascund aceste cuvinte. Sau știa....
Fără niciun pește în tașcă, fără nicio victorie suprafrațească, Serghei își strânge undițele și se întoarce cu Levin la conac.
