Scrisoare de-un albastru aprins

Către 
Mihail, Ion și Ovidiu

Se clatină frunzele nucului 

ca minutarele unor ceasuri deșuchiate
Pe sub  cireșul aprins trece, 

cu pas de tânăr rebel un vers
...tu, regină a marii...
și pescărușii îmi apar în față 

ca un mesaj instant de la Ovidiu, 

solitarul frate exilat:
Aceleși astru răsare peste tine, 

poet moldovean, același astru 

apune pe umerii mei încordați
Azi oamenii vorbesc franțuzește, 

filosofii nemțește frunzărind aleile ca pe niște

 cărți, tu încă mai crezi că latina e vie.
Iubire, iubire, amandi, adoro, te amo, 

amândoi ardem, dar eu ard până la cenușă
Și cu mine ard, în albastrul ca lacrima,

 corăbii confuze când zeul întinde un arc
Pe marmura neagră din parc, prin aerul tare,

 doi tineri se-nfruntă
Unul atras de mit, 

celălalt de râsul tău potolit
Ce vremuri, Ioane,

 ce ani nebuni, Mihaile!

Un fulg, poate primul, 

se așterne pe pleoapa poetului

 și- i curge subțire peste obraz.

Vacanță la mare

 

Vine Dorel vijelios la mine-n cameră:
- Ție îți comunic prima, că te miști mai greu. Plecăm. Am vacanță câteva zile. Plecăm la mare!
eu:- Acum?
El:- Da. M-am săturat de psihologi și polițiști. Mai ales de ăia din mintea ta! Hai! Să îți iei și costumul de baie, mergem la piscinele acoperite.
eu:- Nu plecați doar voi? Am o dispoziție cam proastă!
Mr Brasil, din ușă:- Ești proastă, nu ai o dispoziție proastă! Și nu ai cum să fii altfel după episoadele alea refuzate de Hollywood în care te-ai băgat.
eu, cu lehamite:- Bine. Merg. Stați să îmi fac un duș. Aveți nevoie la baie?
Dorel:- N-auzi că mergem la mare? Nu îți faci niciun duș, ajungem într-o oră.
eu:- Cu ce ajungem într-o oră? Cu puterea gândurilor?
Dorel;- Nu, cu avionul prezidențial.
eu:- Serios? A început revoluția de velur?
Mr Brasil:- Încă nu, lui Dorel:- Începe la noapte, bubulină. Mie:- Mi-am luat avion. Și pilot, doar nu vreți să aterizam în primul boschet.
eu:- De unde ai avut bani? Și de ce-i zici prezidențial?
Mr Brasil:- Se întreabă pe rând, se răspunde la un moment dat, asta învață profesorii adevărați în relația cu elevii lor. Tu nu știi chestii elementare de didactică liceală.
eu:- Ce faci? Începi și tu?
Mr Brasil:- Mi -am cumpărat avionul de la președintele statului Rio de Janeiro. E mai demodat, dar e bun. Mi l-a livrat cu tot cu pilot. În 25 de minute e aici. Aterizează pe acoperiș. Urcăm prin pod și-l așteptăm.
eu:- Și bani?
Mr Brasil:- Mergem la mare sau vorbim în vânt? Îi pregătisem o sumă mai mare, dar mi l-a dat cu reducere, avem bani și de concediu.
eu:- Nu glumiți numai ca să mă dau jos din pat? Aveți chef de o cafea?
Dorel:- Nu glumim. Lui Mr Brasil:- Ți-am zis că va fi greu să-o convingem că e în vacanță. Ia zi, ce scriai pe genunchi? Nu cumva indicații pentru bac?
eu:- Ba da!
Dorel:- Vezi, ți-am zis că e obsedată de școală.
Hai!
Ies amândoi
Mă uit în oglindă, arăt groaznic, obosită, palidă, încercănată și pe interior harcea parcea. Caut cu ochii un rucsac și dau numai peste cele pentru școală, jenante pentru concediu, prea mari pentru a înlocui poșeta, prea mici pentru țoale.
Îmi iau trolerul. Îndes în el două rafturi din dulap, pulovere, blugi, tricouri, costumul de plajă, ulei de bronzat, șosete călduroase, cu blăniță, adidași, papuci de plajă, două rochițe cu bretele. Încerc să bag și o pălărie de soare, dar nu mai încape. Merg spre baie să îmi culeg câteva cosmetice și îi văd pe băieți cu câte o plasucă din plastic în mâini bâțâindu-se nerăbdători.
eu:- Imediat termin. Ați dus deja bagajele pe acoperiș?
Dorel:- Ce bagaje?
eu:- Păi pentru vacanță.
Mr Brasil ridicând plăsuca pe un deget:- Asta-i bagajul!
Mă întorc în dormitor, strecor cu greu cosmeticele uzuale în troler și vin spre ei.
Mr Brasil:- Ai pus în troler și uleiul de bronzat?
eu:- Da, de unde știi?
Mr Brasil:- Ai grija de el, va fi cadoul meu pentru pilot. E cam alb pentru un riojanerian. Vreau să îl încurajez să îl plac.
Dorel:- Și eu?
Mr Brasil:- Tu ce? Știi să pilotezi un avion?
Dorel:- Nu....dar pot învăța.
Mr Brasil:- Până înveți tu, expiră uleiul. Hai! Pune mâna pe troler și urcă- l. Jumătate din țoale te vor încălzi pe tine, nu pe mine. Eu am bani, mi se face frig, cobor în shop și îmi iau tot ce-mi trebuie.

To be continued

În așteptarea orei perfecte

 

Mr Brasil: - Să vorbim puțin despre alergarea în literatură. Mie: - Am văzut că preferi să apară în mijlocul câmpului sau al coborârii pe curba cascadei, am văzut că preferi obstacolele.
eu:- Îmi amintește de electrocardiograma la care se uită medicul și spune:- Ai ceva, e clar, uite aici vârfurile astea, dar totuși e ceva și normal și ciudat. Să iei calciu și să te relaxezi!
Dorel:- Eu prefer urcușul. Mai dai de o vizuină de vulpe, mai fugărești cu privirea un iepure, te mai întâlnești cu un cerb care se uită la tine cu privirea lui Messi înainte de 13 metri, mai te strânge un urs în brațe, pașnic, moale, pufos și mirosind a fragi.
eu:- Unde ai întâlnit tu un urs pașnic, moale, pufos și mirosind a fragi?
Dorel:- Pe cărările întortocheate ale literaturii, marcate cu semne chirilice, doar nu în lumea reală!
Mr Brasil:- Sunt și eu mirat cum de reușește să se impună doar scriitorul care aleargă pe câmpia infinită, fără scaieți și fără corcoduși pitici plantați în loc de pini.
eu:- Lumea trece printr-o criză groaznică de timp și resurse.
Dorel:- Da, și de aia prefera să simplice peisajul stilistic. Orice ridicătură și umflătură aduce un efort suplimentar.
Mr Brasil:- Să lăsăm asta la o parte. Dar animalele figurante strânse toate într-un grajd și dăscălite cu citate din 1984? De asta ce zici? S-a scris o dată cartea, nu ar trebui decât recitită sau impusă ca lectură obligatorie la gimnaziu și liceu. Eventual în loc de Mara lui Slavici. Cine mai vrea în ziua de azi să se facă măcelar sau cojocar?
eu:- N-ar fi rău. Numai că în 1984 mai sunt și construcții, case cu mansardă unde poți citi, poduri unde poți face sex și garduri prin care te poți strecura. Și ecrane cât cuprinde!

Dorel:- Și cățeii!

Mr Brasil:- Nu-mi amintesc animalele din roman.
Dorel:- Nu din roman, ci de lângă roman. Când citeam 1984 aveam un cățel, mai rodea câte o bucățică de copertă, mai sfâșia o pagină, mă uitam la el cu tandrețe, știam că mă ajută să-l termin cu victoria matematicii euclidiene.
Mr Brasil :- Mi-e dor de tine!
Dorel:- Sunt aici.
Mr Brasil:- Hai!
Dorel:- Hai!. Mie:- Stai  aici o oră și scoți din frigider niște creveți la decongelat, pe ăia din pachetul gri. Și curăță usturoi! Îi gătim pe seară. Sunt expert la curățat usturoi, dar azi nu pot, fiindcă am de probat niște mănuși la Sinsai și nu vreau să se supere pe mine vânzătorul. Îmi place tunsoarea lui.

Mr Brasil: Mergem sau nu, coardo? Văd că te întinzi la vorbă!

Dorel:- Da, iubire, hai!
Eu:- Hai, plecați odată!

Mr Brasil, de pe hol:- Și fă și cafea! Ne cam ții pe uscat de la o vreme! 

Are dreptate, așa e...dar și eu am dreptate, cu crizele astea de timp și resurse. Afectează literatura de calitate. 

Vreau să devin regizor!

 

   Dorel ne strânge pe amândoi la el în dormitor:

- Vreau să devin regizor! spune el înflăcărat.
eu:- Poți, ești frumușel și talentat. Și poți să plângi instant, așa am observat. 
El:- Când?
eu:- Când ți-a dat papucii Ionel.
Mr Brasil, mie:- Îți atrag atenția că nu acestea sunt calități pentru un regizor, ci pentru un actoraș mărunțel.
Dorel, ușor ofuscat, mie:- Nu mă interesează părerea ta despre mine! Dacă îmi zicea Mr Brasil că sunt frumușel, mai plecam urechea, da tu ai o vârstă când orice bombalău fără beteșuguri evidente este mai tânăr și mai frumușel.
eu:- Fie! Aveți dreptate amândoi, dar să știți că am conștientizat eroarea de tip idolas tribus și am început să îmi educ percepția.
Dorel:- Foarte bine, așa ne vom înțelege mai bine cu tine, vorbim de la egal la egal, nu trebuie să îți zic săru'mâna ca să-ți compensez lipsurile în educație estetică.
Mr Brasil:- Deci? Vrei aprobarea să te înscrii la a doua facultate?
Dorel:- Nu, deocamdată vreau să particip la un concurs. Am omis să vă zic că vreau să fiu regizor de film, nu de teatru.
eu:- Aici înfățișarea nu contează.
Mr Brasil:- Au contraire abia aici e importantă. Regizorii de film nu se pot abține să nu joace și ei măcar un rol de figuranți. E ca o semnătură secretă. Dacă peste decenii li se fură distribuția, se va afla cu ajutorul neurociberneticii și roboticii cine a regizat.
Dorel:- Să nu mai lungim vorba! Vreau să filmez o scenă de sex cu voi doi să văd dacă îmi iese.
eu:- Exclus! Nu joc în filme porno!
MrBrasil:- Exclus. Nu joc în filme proaste!
Dorel:- Va fi bine, scena nu e explicită, e mai mult o scenă de nuditate.
eu:- Nu joc în scene de nuditate! Nu în fața bărbaților și a femeilor.
Dorel:- Vezi vreo femeie pe aici?
eu:- Nu, dar spectatorii și juriul  include femei.
Mr Brasil:- Eu nu joc cu ea! Nu categoric și cu asta basta! Nu joc iubirea, nu joc futaiuri, nu joc ascunselea pe dezbrăcatelea.
Dorel: -Da' cu mine joci, parașuto? Te rog, vă rog și eu odată ceva și atunci începeți să vă împiedicați în fuste. Scena nu va fi una hetero, ci una gay.
Mr Brasil:- Nu joc în scene gay cu femei! În plus, ea nu e gay. Femeile gay nu sunt ca ea. Deci prostia va fi maximă, renunță la idee și gata!
Dorel:- Nu. Vreau să devin regizor! Voi juca eu cu tine și o punem pe ea să filmeze.
eu:- Pai eu sunt candidatul? Nu tu? Nu regizorul filmează?
Mr Brasil:- Nu neapărat. Dar nu îmi convine nici așa, relațiile noastre se vor degrada. Însă sunt curios cum te-ai gândit.
Dorel:- E în spatele Universității de Arte o nișă și acolo facem scena. Noi doi înghesuiți în nișă, ea cu camera. Tu stai cu fața la zid cu o rochie care are fermoar lung până la tiv, eu mă apropii și îți desfac fermoarul, își zic ceva la ureche în latină și continui să cobor fermoarul. Tu râzi și dai din cap că nu, și eu te strâng în brațe. Pe urmă camera ne filmează numai brațele, vreau să se vadă tatuajele mele și mușchii tăi delicați.
Mr Brasil:- Bine.
Ies din camera încet. Sunt surprinsă de rapiditatea acceptării noii distribuții și a noului scenariu.
Dorel programează filmarea pentu  joi după amiază. Plecăm.
Afară plouă cu găleata. Eu trebuie să filmez, mi-e teamă ca aparatul foto sofisticat al lui Dorel să nu îmi zboare din mână, mi-e frică să nu se ude. Dorel l-a înfășurat în cârpe, numai cu zonele importante libere.
Începe să se insereze. Nu sunt trecători, plouă prea tare. Abia am găsit un loc de parcare.
Ajungem. Dorel îmi zice:- Fii atentă! Nu tragem duble,  nu avem timp de senzații, emoții, sentimente, pasiuni, dorințe, pofte. Muncim pur intelectual!
Bine, zic, ștergăndu-mi cu o mână picăturile care îmi șiroiesc pe sprâncene și cu cealaltă, lentila  aparatului.
Se bagă amândoi în nișă. Incap lejer, pot să se și miște într-un blues strâns, ceea ce și fac.
Dorel:- Gata! Începem! Apasă play!
Apăs. Se aprinde butonatul roșu și încep să curgă secundele. Dorel îi deface fermoarul rochiei lui Mr Brasil  și Mr Brasil se întoarce spre mine râzând încetișor. Îi coboară mâna spre mijloc, îi atinge ușor urechea cu limba, eu mă apropii puțin și deodată sare ca ars:- Nu ești gol pe dedesubt?
Mr Brasil:- Ce eram tâmpit? Nu vezi ce vreme e? La munte ninge cu fulgi cât portocalele!
Dorel- Boule! Mi- ai stricat filmul! Stai așa, ce ai pe tine? Tricoul meu cu Toto Cutugno?
Mr Brasil:- Da ce, vroiai să ți-l iau pe cel cu Che Guevara?  M-am gândit că ăsta îți place mai puțin, zăcea aruncat prin sertar perfect călcat și nici nu l- ai mai purtat de mult.
Dorel pleacă nervos, îmi smulge aparatul foto din mână , se urcă în mașină și se cară, nu înainte de a face o tură pe lângă noi și a ne stropi din cap până- n picioare:- Mă duc la Ionel, nu mă așteptați câteva zile! Filmez cu el, e mai bun ca voi doi la un loc!
Mr Brasil:- Cred și eu! El îți satisface toate poftele pe gratis...Du-te-nvârtindu-te!
eu:- Și acum ce facem?
Mr Brasil: - Mai întâi îmi tragi în sus fermoarul de la rochie, pe urmă suni la un taxi și când ajungem acasă, în timp ce fac o baie fierbinte, pregătești  cina. Regizorul hrănește actorul, nu invers.
eu:- De acord! Hai, stai lipit de spatele meu, să te încălzești.puțin.
Mr Brasil își aprinde o țigară și eu la fel. Stăm față în față și ne numărăm unul altuia rotocoalele.
Lui îi ies și în formă de inimioară, eu mai am de exersat.

O întâlnire scurtă între maestru și discipol

 Mr Brasil, mie :- Pleacă de aici! Mergi în sufragerie! Am de discutat cu Dorel!

Fac stânga-împrejur.

Aud răcnetul lui Mr Brasil care trece prin pereți și face să se clatine oul de pe farfurie: - Ia spune tu, Dorel, cine a fost primul filosof ? Pitagora sau Thales din Milet? 

Dorel:- Mă iei de prost? Thales, toată lumea știe!

Mr Brasil:- Hai la cofetărie să mâncăm o prăjitură! 

În urma lor miros de praf de pușcă și de tutun.