Vine în vizită o coardă din liceu. Era frumoasa clasei, deșteapta clasei, talentata clasei. Îmi plăcea, dar își ținea mereu sulița la ea. Nu mă puteam apropia. Mai nimeni nu se putea apropia. Glume, bluesuri, fugăreli pe holuri, da, dar cam atât. Mă oftica, dar o iertam mereu. Era singură și nebună. Din cauza asta o iertam.
Într-o zi, hop, se mărită!
Vine cu logodnicul să ni- l prezinte. Mergem cu ea la pic- nic. Bărbatul cu care e o iubește, e clar. Ea la fel. Sunt ofticat pe ei, pe ea, pe el mai ales. Propun pe șestache băieților o ieșire de weekend cu corturile. Vreau să o văd și să o aud. Sunt muzician, am auz bun.
Ei doi stau în cortul albastru, noi în cel verde.
Ne băgăm în corturi târziu, pe trei sferturi beți. Eu, nu. Fumez și îmi las acasă femeia, după un scandal de zile mari, terminat cu amenințări sinucigașe.
No me importa.
Mă interesează mai mult criminala din liceu.
E noapte adâncă, valurile mării foșnesc ușor. Mă strecor afară din cort și mă așez aproape de al lor. Stau încremenit, încrâncenat și complet lucid.
Animalul ei o fute. O aud.
Îmi înfig degetele în nisip la fiecare suspin și la fiecare țipăt înăbușit. Știu și când o sărută și când o iau de la capăt. Undeva, în zare se văd, alburii, vapoarele în radă. Mă uit la ele ca Aristotel la flota pusă în stand- by.
Mă ridic încet, mă îndrept spre mare și intru îmbrăcat. Înaintez până când apa îmi ajunge la urechi. Plâng cu sughițuri. Stau cu respirația oprită. Stau mult. Stau nepermis de mult. Un albatros trece pe deasupra mea și țipă ascuțit. Mă întorc înotând spre țărm, mă dezbrac de haine, le las în fața cortului lor și mă bag la somn. Parașuta unui prieten mă simte, mă învelește într- un hanorac și mă ține în brațe până mi se oprește tremuratul.
A doua zi mergem să culegem scoici. Trebuie să mă răzbun și eu cumva. Vorbesc tot drumul numai cu ea. Bineînțeles, despre orice altceva.
La întoarcere, îmi zice, atingându- mi ușor palmele: - De ce ai așa multe tăieturi?
-De la scoici, zic eu, privind în zare vapoarele care acum se văd clar.
