Stau la rând la Cinema.
În fața mea, două grăsane.
Intru în sfârșit, la film.
În fața mea, două grăsane.
Sala plină, mă mut pe un scaun găsit cu greu liber. Filmul începuse.
Lângă mine, în dreapta, un grăsan.
Rezist cu greu zece minute. În stânga mea, un băietan. Mănâncă floricele. Filmul e tragic, e un film despre război, bombe, trupuri sfârtecate, urlete și bubuituri. Tânărul ia cutia de floricele, plină pe jumătate și și- o răstoarnă în cap. O boabă pe jumătate coaptă îmi cade pe haină. O iau și o bag în gură. Îmi sparge un dinte, scuip floricica și bucata de dinte. Tânărul își șterge cu mâneca obrazul. Se întoarce spre mine și mă privește câteva fracțiuni de secundă. Își culege bucata de sâmbure și o bagă în gură. Morfolește la ea o bucată de timp, pe urmă o înghite. Nu mă mai pot concentra la film. Plec. Ajung la colțul cinematografului. Aud un fluierat. Mă întorc. Tipul din Cinema. La lumina zilei îl văd, e frumos, își așează bretonul drept peste frunte. Are o aluniță în dreptul buzei. Îmi zice:- Sunt foarte bun.
Eu:- Bun în ce sens?
El:- Bun în toate sensurile. Știu matematică și filosofie.
Eu:- Și?
El:- Cel mai bun sunt la indiferență.
Eu:- Și?
El:- În mod normal, tu ar trebui să îmi fii indiferent, dar nu îmi ești.
Sunt obișnuit să le fiu indiferent femeilor. Dar bărbaților, nu. Mai ales celor tineri.
Vine aproape de mine și mă ia de braț.
- Hai să îți explic ceva. Eu sunt indiferent doar atunci când vreau. Tu ești indiferent atunci când nu vrei. Înțelegi?
Eu:- Da.
El:- Azi nu îmi ești indiferent. Azi nu îți sunt indiferent.
Aprob.
Bine, zice el, mergem la un alt film și gata!
Eu:- Ok.
Mergem la film și după ce se termină, plec acasă. Îmi pipăi cu limba tot drumul bucata de dinte ruptă, care a devenit brusc ascuțită și periculoasă pentru biata mea limbă, deja ferfenițită
