luni, 3 februarie 2014

Philiph


Într-o zi îngerul mi-a întors spatele sătul de pustiul din mine
În faţa mea se ridicau stîncile Monei Lisa, pline de muşchi
Fără sfîrşit peisajul
Pe aripile îngerului era Marele Canion populat de păsări rare
Cu penajul galben pai şi negru abanos
Vesele, gureşe
Am găsit pe jos ghemul Ariadnei
Numai bun de tricotat din el un pulover
Mi se făcuse frig, era seara, el continua să stea întors
Ca o enigmă, eu tricotam
Să plecăm îmi spuse apoi brusc, şi ia-ţi ceva pe tine
trebuie ca în inimă să adie briza şi să se poată bronza cineva.


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails