duminică, 13 octombrie 2013

Sora mea, sonata avea doi fii


Dimineaţă de toamnă, mă chemi
Să-ţi văd  Secunda care desparte ziua de noapte,
dintr-o  clipire a ochiului Domnului
Mîncăm mînătărci pe  marginea drumului
Şi apoi aiurăm amîndouă despre bine şi rău
Pe bărbatul cu favoriţii lungi
Nu ştiam că într-o zi îl voi găsi şi îl voi iubi
Şi el se va întorce la mine, aşa cum se întoarce viaţa dinspre moarte
ca un obraz rotund cu un zîmbet
din viitorul secol 19.


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails