vineri, 11 octombrie 2013

Sala unde era Miruna



Îmi amintesc,
Era o sală înaltă, ca o catedrală
Cu siluete întunecate ca nişte călugăriţe ghemuite în rugăciune
O femeie avea mîini reci de statuie
O alta degete însorite
Prin vitraliile albastre treceau pe rînd aştrii, Mercur, Luna

Un om căuta un pian, altul o chitară


Chipuri tăcute de îngeri
chipuri sfioase de muze

....ca apa pe ţărmuri scria Miruna.....



Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails