marți, 29 septembrie 2009

Margareta

Oricît de lin adie vîntul, părul ţi-e sîngeriu, Margareta,
Ochii tăi viorii
Albă linia vieţii albe braţele tale
În păr ciulini înfloriţi împletiţi
Ochii tăi viorii
Înfăşurată –n dantelele galbene, încă verzi ţi-erau azi sandalele şi-n colţul ochiului drept desenată o rună
Cu fardul roz în obraji ai trecut zîmbitoare prin rouă
În urma ta, noi, marionetele cu cheiţă, încremenite-n reverenţă
aşteptăm să-ţi întorci chipul
Şi în clipirea ochiului să aflăm
cîţi am cîştigat bătălia
şi care din noi am murit.

2 comentarii:

S-he spunea...

Ma bucur ca ai scris! :)
Credeam ca vrei sa iei si tu o 'pauza'...

"Oricît de lin adie vîntul, părul ţi-e sîngeriu, Margareta,
Ochii tăi viorii
Albă linia vieţii albe braţele tale
"

imi place foarte tare inceputul,mai ales primul vers...
cred ca ar trebui sa scri o carte...


Diana.

spera spunea...

Nu, nu am luat o pauza. eu de fapt scriu cînd şi cînd, nu-s prea constantă. dacă am idei, dacă am timp...şi mie mi-e dor de postările lui Tibi, să sperăm că în curînd revine din bătălia cu viaţa reală. Mulţumesc pentru cuvintele tale, nu cred că le merit, dar m-au bucurat( sunt un pic vanitoasă). Iar despre carte, mai e cale lungă pînă să scriu ceva demn de publicat.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails