partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

sâmbătă, 6 septembrie 2008

leapşa pe economie


Maslow spune ca nevoile fundamentale ale omului sunt cele de caldură, apă, hrană, aer, îmbrăcăminte şi altele (care ţin de macralitate), dar le-aţi descoperit şi voi, aşa că nu le mai scriu. Cam aşa încep tratatele de economie modernă. Dar omul primitiv? Care umbla în piei sau blănuri, vîna, culegea, pescuia folosindu-şi arma şi mintea( deşi cu atîtea nevoi fundamentale pe cap cine ştie cît apuca să o folosească)? Cum se descurca el? Destul de bine, dacă noi, urmaşii lui, existăm. Se înţelege că de aer, caldură şi apă se ocupa natura, punîndu-i la dispoziţie verdeaţă, peşteri, lacuri, rîuri şi diverse anotimpuri cu lumină suportabilă fix cît trebuie într-o zi. Dar mai tîrziu, odată cu apariţia blocurilor cu patru etaje, caloriferelor, robinetului, budelor, curentului electric şi uniformelor? Cum s-a mai descurcat urmaşul omului primitiv, adică tovarăşul sau domnul? Mai ales dacă nu a făcut economie? Pentru că azi aceste nevoi nu mai pot fi satisfăcute decît pe rînd, nu aşa, toate odată ca pe vremea cînd Dumnezeu era singurul care ne purta de grijă, nu o instituţie sau mai multe.
În epoca în care mi-am ars o parte a vieţii circula un banc: curentul electric şi apa se întîlnesc în faţa liftului unde nu putea intra decît unul. Curentul zice: hai, lasă-mă pe mine să urc primul, că nu stau decît 5 min. Şi apa răspunde: nu, aşteaptă, plec eu prima că nu urc decît pînă la primul etaj.
Multe povestiri sadomasochistice ale Partidului erau legate de programul de apă rece şi caldă. Cînd începeam şcoala, adică pe 14 sau 15 septembrie se făceau reviziile generale la apă şi apa era oprită cîteva zile. La fel, înainte de sărbători, cînd toată lumea făcea curăţenie sau bucătărea. În schimb în nopţile de Înviere, Crăciun sau Anul Nou era apă clocotită toată noaptea, pe o logică de care mi-a amintit Newton povestind odată de Bach, care asemenea contemporanilor săi, se îmbăia de cîteva ori pe an, printre care şi în aceste zile. Spun masochistice, pentru că oferind confortul termic şi hidrologic fix în zile cu semnificaţie religioasă, comunismul îşi recunoştea limitele, anunţînd cumva că numai Domnul mai poate să ne aducă epoca în preajma aurului. Ca să ne aducem aminte cu toţii cum datorită partidului beneficiem de o satisfacere a nevoilor de bază în maniera tehnico-ştiintifică şi pe fundamente de economie, adică raţionalitate, acele zile erau, cum ar veni, zilele de credinţă ale partidului.
Şi acum să trec la leapşa ecologică a lui Radu:
1. Câţi litri de apă menajeră consumi pe zi (aprox.)? Cât din apa asta laşi să curgă fără să o foloseşti (procente)?
Nu stiu exact. Dar îmi place cînd am de folosit apa să nu simt că fac economie. Beau puţină apă zilnic, mai puţin de un litru cu tot cu cafea, aşa că aş rezista mai bine decît alţii în deşert. Cu toate acestea nu plătesc foarte mult apa, datorită faptului ca instalaţiile în blocul meu sunt noi şi nu se pierde mult aiurea.
2. Câte ore pe zi stingi computerul? Dar monitorul?
Am laptop, şi în zilele de serviciu stă peste 8 ore închis, iar în vacanţă numai noaptea sau dacă plec de acasă.
3. Câte ore pe zi ţii televizorul aprins?
N-am mai deschis televizorul de un an şi ceva şi după cum merg lucrurile pe planetă, nu cred că am să-l mai deschid decît dacă în ţară începe o revoluţie. De fapt, de asta mai plătesc abonamentul, să nu mă prindă fără tv revoluţia în care va pica de la putere comunismul.
4. Stingi becurile după tine – în orice situaţie, destul de des, jumate din dăţi, rar sau niciodată?
Cînd sunt singură în casă, ceea ce se întîmplă foarte rar, mai las încă o încăpere luminată în afară de cea în care stau, dar cînd sunt în preajmă ai mei oameni le sting de peste tot unde nu este nimeni.
5. Ce tip de becuri ai? Laşi becurile aprinse când pleci de acasă?
Păi mai multe feluri, şi economice şi de 100 şi mici şi un neon la o lămpiţă. Nu, nu le las aprinse dacă plec.
6. Reciclezi hârtia? Unde? Câte kilograme pe an?
Nu, dar cînd fac curăţenie prin hîrtii şi arunc cîte două cutii, le arunc separat, să le recicleze alţii. Că la mine în cartier este un cuplu care se ocupă de asta.
7. Ai maşină proprie?
Nu, nu am, deşi mă gîndesc din ce în ce mai mult să am. Ar fi bine să se circule pe biciclete, dar în traficul din oraş eu nu am curaj cu bicicleta.
8. Câte ore petreci pe săptămână în maşina ta (în mers/trafic, nu ca să o repari, în garaj :D)
Acum mai nou, cîteva ore la şcoala de şoferi, iar în timpul anului în taxi aproximativ o oră pe săptămînă. Dar acestea nu-s maşinile mele.
9. Sortezi gunoiul menajer?
Nu chiar, dar pun sticlele de plastic în alt sac.
10. Poţi răspunde sincer şi public la cele de mai sus?
Da, aşa am răspuns.
Se trimite leapşa mai departe blogrollului dacă doreşte. Mie nu mi-a fost uşor să mă apuc de leapşa asta, am tot amînat-o pînă am găsit un pretext, dat de oprirea apei 3 zile la Bt. Mi-a amintit de “Dune” şi de reciclarea apei...brrr...

4 comentarii:

Filonous spunea...

Magistrală disputa curentului electric şi-a apei. Personal, mă chinui să-mi dresez organismul să suporte numai apa rece, chiar şi în timpul iernii. Aşa, mi se pare că fac ceva pentru a nu-mi lăsa gena să degenereze.
În rest, consider că o atitudine corect ecologistă o reprezintă exmplul cotidian, discret şi constant. Nu arunc niciodată resturi pe stradă şi mi se pare complet mârlănesc gestul indiferent de "a lăsa să-ţi scape din mână resturi minuscule, hârtiuţe etc"...

Anonim spunea...

Nu se descurca prea bine. Nici in Antichitate, nici in Evul Mediu speranta de viata nu depasea 35 de ani...

Cat despre consum si ecologie : Cred ca Ogilvy a stiut ce a stiut cu ultima campanie WWF :)

spera spunea...

Da, ai dreptate, a speculat foarte bine nevoile fundamentale. Mă gîndesc că dacă brandul e promovat de la studenţi la pădurari, poate economisim curentul ca să se vadă bine reclama şi noaptea.

spera spunea...

@Filonous: o atitudine corect ecologistă este să îngrijeşti lumea copilului, casei şi pomului din orizontul tău sau, scufundîndu-ne mai adînc, pe cele care sunt în spatele lor: afecţiunea şi grija, dragostea de viaţă şi toleranţa. salvarea planetei de încălzirea globală este o chestiune care se instituie firesc apoi. Dar, dacă nu se poate salva o minte de prejudecată şi teamă, economia va cîştiga războiul.
(astea-s pentru mine, degetele din ochi).
spera ...care bate cîmpii pe urmele încălzirii globale de după luni.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails