The Tutor este un film psihologic, thriller,
american din 2023
regizat de Jordan Ross,
scenariul aparține lui Ryan King.
Distribuția:
Garrett Hedlund,
Noah Schnapp,
Victoria Justice
Jonny Weston, etc.
Mărturisesc că
nu mă omor după trilleruri.
Pe la sfîrșitul facultății
am avut un prieten
căruia îi plăceau foarte tare
cărțile lui Stephen King.
De dragul lui, am citit și eu cîteva, și tot
de dragul lui am văzut și
câteva trilleruri, pe atunci
celebre.
M-am uitat la Tutorele în
aproape 4 zile.
Nu știu dacă traducerea titlului
e cea mai potrivită,
mai corect ar fi fost
Profesorul care oferă meditații.
Povestesc pe scurt:
Un profesor obișnuit de liceu
are o carieră obișnuită.
Este cuplat cu o femeie cu câțiva ani mai tânără, se iubesc ca
doi porumbei, ea este însărcinată în luna a 7 a
și are un mod perfect normal
de a gândi relația
cu bărbatul cu care e:
vom fi în curând trei, ne
trebuie bani mai mulți,
mai ia-ți o slujbă, măcar pe vară,
cât ești în vacanță.
Omul încearcă întâi pe la
restaurante, ospătar,
bucătar, nu e primit,
nu prea le are, sunt alții mai buni.
Îl sună un amic și îi dă vestea
cea mare: un puști de bani gata
trebuie pregătit, a picat bacul.
Va lucra o săptămână și
va primi 2500 euro pe zi.
Toată lumea e fericită, iubita,
prietena ei,
prietenul prietenei ei….
Merge la puști acasă,
ăsta pare căzut din lună,
are psihologia, sociologia și
fizionomia unui bogătaș
din secolul 20, cam de prin
interbelică,
adică a unuia cam de acum
100 de ani.
Proful îi dă tot felul de teste,
pe care puștiul
le trece cu brio, se constată
că în vilă
nu există adulți, ci doar
4 adolescenți care pierd vremea.
Castelul este poziționat pe o
ditamai moșia, există și un lac,
sunt păduri…
Înainte să se termine săptămâna,
puștiul vine
în camera tutorelui
și îi spune cu tristețe
că mama lui este plecată
de când el avea
5 ani și că tatăl
e mereu nemulțumit de el….
în sfârșit, cam de pe aici filmul
trebuia
ori isprăvit, ori bucățit,
adică transformat în
serial cu crime.
Vă zic finalul pentru că
m-am plictisit:
se dovedește că tutorele era
cel nebun și elevul era bun,
dar filmul se termină ca în
Lecția lui Ionesco:
o nouă elevă, de data asta nu
o tânără sau un tânăr,
ci în fața unei babete cu
părul complet alb,
tutorele își continuă lecția.
E același bărbat, care ar fi trebuit
să zacă pe fundul lacului
împușcat, în legitimă apărare
de elevul lui genial,
traumatizat de părinți
și dornic de adevăr.
E exact el,
cu aceeași perucă 3 D lipită
prost pe tărtăcuță. Actorul este
expresiv și seamănă
când cu Foucault, când cu
Malcovich,
dar îți dai seama de chestia
asta când apare fără ochelari.
Neavand nicio
scenă de sex și nici de nuditate,
ar putea fi folosit la orele de
Psihologie la lecția Afectivitatea,
la Sociologie pentru înțelegerea
ideeii de prejudecată,
stratificare socială,
delincvență juvenilă, etc.
(Piua! Afară tună, mă duc
să-mi
strâng caietele și creioanle
din balcon.)
Aș putea -o pune pe Maria
să îl povestească. Sau pe Andreea,
sau pe oricare altul, pe David,
pe Andrei....și lui îi place să
povestească filme.
Actorii sunt foarte buni
și expresivi,
au sentimente vizibil
shakespeariene...
Fiecare joacă în film nu
un personaj, ci
opusul personajului său:
tutorele joacă
opusul nevinovăției,
elevul joacă opusul patologicului,
iubita joacă opusul dragostei, iar
prietenul care îl trimite
la pregătirea criminală, joacă
opusul fidelității. Ar trebui
să fiu didactică și să spun
că filmul surprinde bipolaritatea
afectivă, în prima parte
toți sunt ok, la sfârșit
se dovedește
că toți erau sau
au devenit bipolari. :)
P S. Nu știu de ce
bloggerul nu îmi dă voie
să scriu decât prin vizieră.
O fi o eroare de program.....
