Vreau să devin regizor!

 

   Dorel ne strânge pe amândoi la el în dormitor:- Vreau să devin regizor! spune el înflăcărat.
eu:- Poți, ești frumușel și talentat. Și poți să plângi instant, așa am observat. 
El:- Când?
eu:- Când ți-a dat papucii Ionel.
Mr Brasil, mie:- Îți atrag atenția că nu acestea sunt calități pentru un regizor, ci pentru un actoraș mărunțel.
Dorel, ușor ofuscat, mie:- Nu mă interesează părerea ta despre mine. Dacă îmi zicea Mr Brasil că sunt frumușel, mai plecam urechea, da tu ai o vârstă când orice bombalău fără beteșuguri evidente este mai tânăr și mai frumușel.
eu:- Fie! Aveți dreptate amândoi, dar să știți că am conștientizat eroarea de tip idolas tribus și am început să îmi educ percepția.
Dorel:- Foarte bine, așa ne vom înțelege mai bine cu tine, vorbim de la egal la egal, nu trebuie să îți zic săru'mâna ca să-ți compensez lipsurile în educație estetică.
Mr Brasil:- Deci? Vrei aprobarea să te înscrii la a doua facultate?
Dorel:- Nu, deocamdată vreau să particip la un concurs. Am omis să vă zic că vreau să fiu regizor de film, nu de teatru.
eu:- Aici înfățișarea nu contează.
Mr Brasil:- Au contraire abia aici e importantă. Regizorii de film nu se pot abține să nu joace și ei măcar un rol de figuranți. E ca o semnătură secretă. Dacă peste decenii li se fură distribuția, se va afla cu ajutorul neurociberneticii și roboticii cine a regizat.
Dorel:- Să nu mai lungim vorba! Vreau să filmez o scenă de sex cu voi doi să văd dacă îmi iese.
eu:- Exclus! Nu joc în filme porno!
MrBrasil:- Exclus. Nu joc în filme proaste!
Dorel:- Va fi bine, scena nu e explicită, e mai mult o scenă de nuditate.
eu:- Nu joc în scene de nuditate! Nu în fața bărbaților și a femeilor.
Dorel:- Vezi vreo femeie pe aici?
eu:- Nu, dar spectatorii și juriul  include femei.
Mr Brasil:- Eu nu joc cu ea! Nu categoric și cu asta basta! Nu joc iubirea, nu joc futaiuri, nu joc ascunselea pe dezbrăcatelea.
Dorel: -Da' cu mine joci, parașuto? Te rog, vă rog și eu odată ceva și atunci începeți să vă împiedicați în fuste. Scena nu va fi una hetero, ci una gay.
Mr Brasil:- Nu joc în scene gay cu femei! În plus, ea nu e gay. Femeile gay nu sunt ca ea. Deci prostia va fi maximă, renunță la idee și gata!
Dorel:- Nu. Vreau să devin regizor! Voi juca eu cu tine și o punem pe ea să filmeze.
eu:- Pai eu sunt candidatul? Nu tu? Nu regizorul filmează?
Mr Brasil:- Nu neapărat. Dar nu îmi convine nici așa, relațiile noastre se vor degrada. Însă sunt curios cum te-ai gândit.
Dorel:- E în spatele Universității de Arte o nișă și acolo facem scena. Noi doi înghesuiți în nișă, ea cu camera. Tu stai cu fața la zid cu o rochie care are fermoar lung până la tiv, eu mă apropii și îți desfac fermoarul, își zic ceva la ureche în latină și continui să cobor fermoarul. Tu râzi și dai din cap că nu, și eu te strâng în brațe. Pe urmă camera ne filmează numai brațele, vreau să se vadă tatuajele mele și mușchii tăi delicați.
Mr Brasil:- Bine.
Ies din camera încet. Sunt surprinsă de rapiditatea acceptării noii distribuții și a noului scenariu.
Dorel programează filmarea pentu  joi după amiază. Plecăm.
Afară plouă cu găleata. Eu trebuie să filmez, mi-e teamă ca aparatul foto sofisticat al lui Dorel să nu îmi zboare din mână, mi-e frică să nu se ude. Dorel l-a înfășurat în cârpe, numai cu zonele importante libere.
Începe să se insereze. Nu sunt trecători, plouă prea tare. Abia am găsit un loc de parcare.
Ajungem. Dorel îmi zice:- Fii atentă! Nu tragem duble,  nu avem timp de senzații, emoții, sentimente, pasiuni, dorințe, pofte. Muncim pur intelectual!
Bine, zic, ștergăndu-mi cu o mână picăturile care îmi șiroiesc pe sprâncene și cu cealaltă, lentila  aparatului.
Se bagă amândoi în nișă. Incap lejer, pot să se și miște într-un blues strâns, ceea ce și fac.
Dorel:- Gata! Începem! Apasă play!
Apăs. Se aprinde butonatul roșu și încep să curgă secundele. Dorel îi deface fermoarul rochiei lui Mr Brasil  și Mr Brasil se întoarce spre mine râzând încetișor. Îi coboară mâna spre mijloc, îi atinge ușor urechea cu limba, eu mă apropii puțin și deodată sare ca ars:- Nu ești gol pe dedesubt?
Mr Brasil:- Ce eram tâmpit? Nu vezi ce vreme e? La munte ninge cu fulgi cât portocalele!
Dorel- Boule! Mi- ai stricat filmul! Stai așa, ce ai pe tine? Tricoul meu cu Toto Cutugno?
Mr Brasil:- Da ce, vroiai să ți-l iau pe cel cu Che Guevara?  M-am gândit că ăsta îți place mai puțin, zăcea aruncat prin sertar perfect călcat și nici nu l- ai mai purtat de mult.
Dorel pleacă nervos, îmi smulge aparatul foto din mână , se urcă în mașină și se cară, nu înainte de a face o tură pe lângă noi și a ne stropi din cap până- n picioare:- Mă duc la Ionel, nu mă așteptați câteva zile! Filmez cu el, e mai bun ca voi doi la un loc!
Mr Brasil:- Cred și eu! El îți satisface toate poftele pe gratis...Du-te-nvârtindu-te!
eu:- Și acum ce facem?
Mr Brasil: - Mai întâi îmi tragi în sus fermoarul de la rochie, pe urmă suni la un taxi și când ajungem acasă, în timp ce fac o baie fierbinte, pregătești  cina. Regizorul hrănește actorul, nu invers.
eu:- De acord! Hai, stai lipit de spatele meu, să te încălzești.puțin.
Mr Brasil își aprinde o țigară și eu la fel. Stăm față în față și ne numărăm unul altuia rotocoalele.
Lui îi ies și în formă de inimioară, eu mai am de exersat.

O întâlnire scurtă între maestru și discipol

 Mr Brasil, mie :- Pleacă de aici! Mergi în sufragerie! Am de discutat cu Dorel!

Fac stânga-împrejur.

Aud răcnetul lui Mr Brasil care trece prin pereți și face să se clatine oul de pe farfurie: - Ia spune tu, Dorel, cine a fost primul filosof ? Pitagora sau Thales din Milet? 

Dorel:- Mă iei de prost? Thales, toată lumea știe!

Mr Brasil:- Hai la cofetărie să mâncăm o prăjitură! 

În urma lor miros de praf de pușcă și de tutun. 

Mușc din tine

 

Mușc din tine ca dintr-o veche foaie de papirus căutând  seva
Mușc din tine flămând, obosit, afectat, afumat, aerat
Mă învârt în jurul tău ca o omidă căutând dudul
Mușc din frunzele tale cu zgomot, le ronțăi, le crănțănesc, le fărâmițez ca pe scoicile lunii august aduse de reflux.
Tu stai și mă lași, nu mă alungi, nu mă trântești, nu mă vinzi, nu îmi pui căluș la gură decât când noaptea se întinde obraznică între noi.
Mușc din tine ca un șir de furnici în albiile trunchiului de stejar, purtând pe spate boaba de ghindă lucioasă a tinereții.
Nu întinzi degetul tău mijlociu de pianist să scuturi notele acestea negre și nici nu dai un bobârnac prăzii triumfale în care arde viitorul stejar pre medieval.
Mușc din tine ca o rază de stea din norul călător, visând că suntem amândoi în lumea sublunară.
Tu nu pleci în trombă, cum fac toți ceilalți miraculoși buni la gust, mă lași să îmi scot sandalele și să mă plimb pe plajă cu pletele tale pe umeri ca un palmier visat de ultimul nostru vaporean italian.
Îmi inventezi cartea de bucate a iubirii secrete dintre două coperți noi. 
Ești bun, asta e!

Sunt platonician

 

Sunt platonician
Mă uit în ochii tăi și îmi vine să mă reped în Filozofie
Deși toată viața am susținut că se scrie cu s, fiindcă s vine de la Soare și Z de la noapte, așa cum N este un fel de Z, dar așezat pe divan, relaxat și înfumurat de-o păgână narghilea.
Sunt platonician în sensul că al doilea gen devine genul meu.  Văd femeile cu femei, văd bărbații înconjurați de bărbați.
Sunt platonician așa cum Socrate era.
Cu un Alcibiade în pat nu poți decât lupta.
Sunt platonician cum era Socrate cu Diotima. Socrate îi lingea saliva după metoda Zenon și călătorea în timpurile fără timp, când pământul își alegea singur luna dintre mii de meteoriți vlăguiți.
Secretele lumii rămân secrete, îmi spune omul de știință amețit de bagheta bosomului Higgens, natura își bagă tare greu mințile-n cap, spune geograful căutând pe hartă doar cu ochii miopi numele  stațiunii unde m-ai pândit la râu, sunt adevăruri imbatabile în știință, spune el, cum ar fi anumite scoici pe vârful muntelui și roci vulcanice pe plajă, deși pleonastic  ninge la munte,  oamenii aleargă să împartă egal furnicilor avutul obștesc, și de ce să nu ne luptăm cu faptul că nu suntem egali decât după graseiere, mulțimea bate la poarta ruginită a istoriei crezând că se poate transforma în rotativa intrare în shop.
Sunt platonician și mă bucur de banchete, ca orice câine obosit de aport.
De două zile încerc să fiu om. M- a învățat fostul meu prieten canin differanța.
Mulțumesc pentru paharul de ieri, mi-ai astâmpărat setea. Rămân dator.

Distincțiile specialiștilor

 

    Vine Mr Brasil în sufragerie cu un teanc de foi albe și o cutiuță cu decupaje. Zice:- Încep cu testul psihologic: ați dormit bine?
Noi, în cor:- Nu!
Mr Brasil:- Sunteți normali. Treceți la testul de cunoștințe specializate.
Dorel:- Nu putem rămâne numai cu testul psihologic? Știi că e greu să dovedești normalitatea.
Mr Brasil:- Nu, nu puteți. Azi e o zi mare pentru cariera voastră viitoare. Trebuie să dovediți că puteți înțelege mentalitățile superioare.
eu:- Există așa ceva?
Mr Brasil:- Nu. Dar se încearcă impunerea conceptului.
Aveți câte o foaie și 3 decupaje, o mașinuță, un animal de companie și un personaj masculin și feminin. Le așezați în ordinea importanței pe abscisă și în ordinea incompetenței pe ordonată. 
Dorel:- Știi că reperul cartezian e depășit și trebuie inclusă și a 4 a dimensiune.
eu:- A treia, adică lățimea.
Mr Brasil:- A treia vă privește. Nu aveți decât să micșorați viteza.
Dorel:- Atunci a patra.
Mr Brasil:- Testul durează 10 secunde. Gata! V-am dat repere, indicații, treceți la treabă!
Așez animăluțul de companie în stânga omului, pus în dreapta, coordonate(2,4), mașina în zona(0,1) și îi arăt lui Mr Brasil.
Dorel așezase omul primul, ca și mine, dar surpriză, în loc să fie un bărbat, era o femeie, mașina a treia, ca și mine, iar animăluțul foarte aproape de mașină și destul de departe de om.
Îl întreb:- Cum ai gândit, ce clase ai gândit?
El:- Singular, plural.
eu:- Adică?
Dorel:- Fiară, fiare.
Mr Brasil:- Corect! Perfect edificat în privința naturii universale.
Tu însă nu, stai rău la logică, ești varză la clasificare, încerci să folosești criterii științifice, dar nu depășești simțul comun. Ești corigentă. Te trec, dacă răspunzi la întrebări suplimentare.
Dorel:- Răspunde, că are nevoie de serviciu. Mie: Să răspunzi! 
eu: Răspund dacă stiu. .
Mr Brasil:- Nu știi, improvizezi. Așa fac specialiștii adevărați. Cum crezi că se obține progresul în cunoaștere? Din improvizație în formulă și din formulă în improvizație.
Dorel:- Corect!
Mr Brasil:- Ce diferență este între individ și mulțime?
eu:- Individul este o persoană care vine la un talk- show și spune că nu prea se descurcă cu noile impozite și taxe.
Dorel, lui Mr Brasil:- Chiar așa e!
eu:- Și mulțimea este când talk- show-ul este întrerupt ca să se difuzeze o știre cu autostrăzi blocate de greviști.
Mr Brasil:- Perfect!
Acum al doilea subiect și ultimul: Ce diferență este între bogați și săraci?
Dorel:- Nu e aceeași temă?
Mr Brasil:- Nu.
eu:- Bogății sunt acele persoane care, când merg la o expoziție de portrete spun:- Aceleași fețe în istorie, numai mijloacele de transport despart epocile.
Săracii sunt acele persoane care când merg la o expoziție de pictură spun:- Aceleași trăsuri, numai rochiile sunt diferite.
Dorel:- Și pălăriile.
Mr Brasil:- Mai lucrezi la exprimare. Prea lung răspunsul, prea încâlcit, prea punctual. Înveți să te exprimi clar și explicit și pe urmă pretinzi că ești specialist. Numai Dorel a trecut. E singurul care are voie să predea Sociologie la liceu în locul tău. Până atunci ții cu dinții de încadrare.
Mă ridic de la masă și plec în grădină. Pun pe o farfurioară câteva prune ușor uscate și le dau băieților:- Sunt foarte bune!
Dorel:- Da. Știu. Eu am golit jumătate din pom.  Îi zice lui Mr Brasil:- Dulceață la dulceață trage, nu?! Deschide gura!
Mr Brasil deschide gura și animalul îi vâră o prună în gură, pe urmă se întinde spre el și își scoate limba pe care Mr Brasil pune sâmburele.
Mă ridic și ies. Îi las pe cei doi să își lingă buzele și ca indivizi și în mulțime.

După

 

     Ne întoarcem din concediu. E încă întuneric și șoseaua e liberă. Dorel stă cu ochii în telefon. Mr Brasil conduce. Îl întreabă:- Probleme la serviciu?
Dorel:- Am o curvă nou angajată care vrea să vină la serviciu mereu după mine. Avem amândoi de lucru la un proiect și primele ore lucrez singur, mai exact, pentru amândoi.
eu:- Are copii mici? Are bătrâni bolnavi în grijă?
Dorel:- Aș! Nu. Îi place să mă relaxeze.  Crede că dacă stau singur în birou până ajunge ea, mă găsește bucuros, așa ca Robinson.
Mr Brasil:- Adică te bănuiește bolnav de sindromul Robinson?
Dorel:- Nu, mă bănuiește bolnav de sindromul Vineri. Mă crede un negru prostănac, necivilizat și pustiu.
eu, gândundu-mă la altceva:- Ai spus șefului tău ?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- Și ce a zis?
Dorel:- A zis că suntem adulți și să nu-l obosim cu prostii adolescentine.
Mr Brasil:- A zis bine. Descurcă-te, am văzut că ești stăpân pe cele 5 simțuri.
eu:- Pe cele 6. Așa zic filosofii, că avem 6.
Dorel, lui Mr Brasil:- Da nu te superi?
Mr Brasil:- Pentru ce? Știi că problemele de serviciu se lasă la ușă, nu?
Dorel:- Da.
Se luminează. Soarele își deschide pleoapa roșie și începem să întrezărim peisajul. E încă montan, cu brazi înalți și căsuțe din lemn din ale căror coșuri fumul se ridică răsfirat.
Ne relaxăm. Mr Brasil dă muzica mai încet și ne sfătuiește să mai moțăim, ceea ce și facem.
Ziua trece oarecum greu. Ne-am trezit devreme, la serviciu lucrăm cu pilotul automat.
Ne întâlnim seara în sufragerie. Comandăm mâncare și ne uităm toți trei la geamantanele nedesfăcute, înghesuite într- un colț.
Sună soneria de la intrare. Dorel sare de pe scaun și ne zice autoritar:- Nu vă mișcați de la masă! E pentru mine.
Iese.
Mr Brasil se ridică anevoie și se duce după el. Îl aud ieșind din casă.
În urma lui liniște. Stau cu ochii în gol, gândindu-mă dacă să plec în dormitor sau să mă apuc de despachetat după pijamale.
Văd că absența celor doi se prelungește. Îmi deschid un serial pe Netflix și mă uit până apare prima scenă de sex. Adorm cu capul pe masă. Mă trezesc brusc când simt cum cineva mă atinge pe picioare.
Dorel:- Am reușit să îi scot un bocanc.
Mr Brasil:- Gata! Ajunge, s-a trezit. Se descalță de-acum singură. Mie:- Hai să mergi în pat.
Mă aplec să îmi scot și al doilea bocanc. Dorel mă sprijină și mă conduce spre cameră. Pleacă. Mă dezbrac și mă bag în pat. După câteva secunde merg și încui ușa.
Dimineața, Mr Brasil mă întreabă:- De ce te-ai încuiat pe dinăuntru? Ți-e frică de Dorel?
eu:- Nu. De tine.
Mr Brasil:- Crezi că am chef de prostii fără să te anunț?
eu:- De ce ai stat ascuns în timp ce Dorel își punea la punct colega?
Dorel:- Chiar! De ce ai stat ascuns?
Mr Brasil:- Să văd cum te descurci cu un om care nu îți place. Și mai ales cât durează descurcarea.
Dorel:- Mă descurc tipic, mecanic și fără fantezii.
Mr Brasil:- Mi se pare mie sau pe trunchiul caisului este scrijelit cu briceagul numele meu?
Dorel:- Nu ți se pare, așa e. 

După, mi-ar fi fost necesară o țigară. 

M-am căutat prin buzunare și n- aveam la mine decât briceagul.
eu, curioasă ca orice femeie când vine vorba de altă femeie: - Și colega ce a făcut în timp ce tu scrijeleai numele lui Mr Brasil?
Dorel:- Scria cu ruj numele meu pe partea cealaltă a trunchiului.
Mr Brasil:- Așa, da! Mai meriți o jumătate de cafea! zice, și îi umple ceașca lui Dorel.

Dorel:- Hai că mă grăbesc la serviciu. Azi sunt sigur că nu voi lucra singur primele ore. 

Mr Brasil:- Te aștept cu cina. Să nu întârzii! 

Dorel:- Nu întârzii. Și dacă întârzii, mâncăm toți trei după. Hai, pa! 

Desenează -mă ca pe un asiatic

 Desenează -mă ca pe un vietnamez

Cu pălăria de paie pe cap

În spate ducând  coșul cu bambus

Pentru o călătorie spre casă.

Desenează -mă pe un panou mare

Înconjurat de multe femei frumoase

Tăcute și cu chipurile la fel.

Desenează -mă pe un bob de orez

Nu mă interesează câte decenii îți va lua să termini opera

Păstrează -mă neatins într-o cutiuță mică de jad până când ultimul cocor din desen are aripile întinse.

Desenează -mă pe chimonoul împăratului

În culori tari și perfect naturale

Desenează -mă pe mâneci, pe guler, pe poale

Și nu uita de șiragul de mărgele oficiale, pe fiecare  vreau  să fie trupul meu!

Iar când, pe marele zid din Lună 

Se plimba șiruri lungi de umbre

Desenează -mă pe ciucurele de mătase al pernei

Vom sta obraz lângă obraz numărând iepurii

În nopțile cu insomnii.