Cina festivâ
Stiva ajunse acasă odată cu primii musafiri, Pesțov și Serghei Ivanovici Koznîșev, doi intelectuali moscoviți, aliați și totodată divergenți în opinii, pe care le încheiau cu zâmbete atunci când sinteza categoriile se realiza pe deasupra semiconceptelor duale și totodată fatale.
Este duminică și Alexei Alexandrovici, săltăreț spre stadiul religios își ia misiunea în serios. Merge la Sfânta Liturghie și pe urmă stă pe email. Sorry, nu exista email acum 150 de ani, am vrut să spun că scrie scrisori. Una către delegația locuitorilor de alt neam, pe care o invită să negocieze responsabilități, că drepturi, Slavă Domnului, aveau destule! Și cealaltă către avocatul specializat în divorț.
Pe reprezentanții locuitorilor de alt neam îi lămurește sartrian: ai libertatea de a fi de alt neam, ai responsabilitatea de a trăi conform legilor acestui neam.
Îl ajută în chestiunea aceasta colega lui de stadiu etic, Lidia Ivanovna, ticăloasa urâtă și plictisită, geloasă pe Anna Karenina, care își permite un soț asa promovat ca Alecsei Alecsandrovici și un amant așa de charmant precum Vronski.
În scrisoarea către avocat adaugă și 3 bilețele Anna-Vronski, un fel de capturi de ecran, care să dovedească faptul ca la ora x se întâlnesc în locul y. Nu mai comentez, știți de la Cațavencu și Dandanache că era o practică obișnuită în secolele trecute. Vrei să dovedești că nevasta are un amant, faci niște capturi de ecran pe retină sau pe telefon.
În ciuda eforturilor valetului de a- l împiedica să intre, Stiva ajunge în fața lui Karenin, pe care îl invită la masă. Karenin refuză pe motiv cum că e în divorț, Stiva îl sfătuiește să se consulte cu Dolly, trecută de nenumărate ori prin situația infidelității. Karenin simte că undeva, în străfundurile cinetice ale universului, se răsucește o axă temporală spre conștientizarea condiției umane și nefericite, dar și tâmpite, așa că pleacă urechea spre argumentul Dolly. Ne amintim că romanul începe cu această scenă simetrică, numai că nu Anna era vinovatul, ci fratele ei, Stiva.
Până la urmă, Karenin promite că vine la cină, mai ales că Stiva îl păcălește că e oaspetele cel mai important.
Cei doi cumnați( încă) discută puțin și despre șeful lui Stiva, mai tânăr și rapid mai mult avansat, pe care, la un team building, Stiva l- a învățat să își prepare vin de portocale, dovadă că acum 150 de ani portocalele se găseau la ruși așa cum strugurii se găseau la americani după 100 de ani, că vinul dacă își pune mintea izvorăște din orice și că portocalele nu numai că sunt fructe exotice, dar sunt și fructe narcotice.
Te văd implorând americanul
Să fii tu teroristul adus în fața unui pluton marțial
Poate de asta porți pe creștet o bombă din lână de Alpaca
Te aud implorând rusul să plece drona
Care- ți filmează mersul de regină călărind calul alb
Când de fapt căuta o stea.
Te citesc implorând francezul
Sa -și stingă fleshul cu care- ți apasă pleoapa
Convins că lumina nu vine din al tău interior
De arab fulminant
De negrotei răsfirat pe dunele nopții polare
De țigănoi periculos ca barbar
De chinezoi plin de ancoriyțe tatuate
Sub sânii cei noi.
Spune - mi și tu două trei palavre
Să te pot contrazice
Așa cum fac copiii
Când aud logicienii vorbind despre ploi.
În spatele bisericii era un japonez pavilion
Așteptam cu înfrigurare răsăritul din spatele cortinei de nori negri
Japonezii vegheau la etajul superior.
Știau că aștept.
În fața bisericii, lumina de la felinar se încăpățâna să arate umbra.
Luna era plină și aurie
Lângă ea, o stea.
De milenii e așa.
Eu așteptam, împreună cu o pisică echilibristică-
Lumina.
O lumina reală, nu artificială.
O lumina vie, nu din calculator.
O lumină caldă,
tandră și gingașă ca un fulg
care nimerește gura din prima.
.
Logică
Se dă propoziția:
Aurora boreală este un fenomen nocturn.
Cerințe:
A. 1. Formalizați-o.
A. 2. Precizați calitatea și cantitatea.
B. Clasificați termenul Aurora boreală după extensiune.
C. Clasificați termenul fenomen nocturn după intensiuune.
D. Găsiți, în limbaj formal și natural, cele 3 tipuri de opoziție categorică, folosind Pătratul lui Boethius.
E. Construiti obversa conversei propoziției.
F. Stabiliți validitatea raționamentului obținut cu ajutorul legii distribuirii termenilor.
G. Stabiliți validitatea raționamentului obținut cu ajutorul diagramelor Venn.
H. Construiti un silogism valid plecând de la propoziția inițială.
Pisica:- Cât de în dungă poți să fii încât să îți închipui
Că pisicile pot vorbi
Îi spuse pisica oii, care încerca să comunice cu ea subliminal, arătându- i pe limbă iarba.
Ascuns după un tei
Din ochii unui lup scăparau scântei
Nu era încă noapte, ziua trecuse pe jumătate
- În curând, se gândi lupul, va trebui să număr oile toate, una câte una
Trebuie să fie suficiente, astfel încât să mai răsară luna și pe câmpii.
Oaia:- Fiecare dintre noi știe
Cât de greu se aleargă pe cap cu o pălărie!
Pisica: - Este aceasta o prejudecată sau o aporie?
Corul:
- Unora le place blana gri!
Omul ascuns în tufiș:- Sigur acestea nu sunt găinile mele și nici gugustiucii vecinilor, care au cuiburile prin salcii.
Decoratorul: - Am o eroare de perceptivă. La mijlocul lunii iulie, nucile sunt la fel de mari ca merele, iar corcodușele crude cât cireșele coapte.
Profesorul: - Deci, mărimea este un indicator perceptiv, nu calitativ. Percepția mărimii este altceva decât percepția spațiului și timpului.
Bufnița:- Ca să învingi un adversar trebuie să știi.
Categoria: Teatru pentru copii.
Capitolul este despre și cu Stiva. Aflăm că Stiva este un om foarte organizat, că este gurmand și că îi place să cupleze și să decupleze persoane, la fel ca și Socrate, datorită gustului său rafinat și educat de mai multe generații. Știm că Stiva este aristocrat.
Cu toate că are mulți copii cu Dolly, cu toate că a trecut divorțul pe lângă el mai ceva ca un porumbel în urmărirea altui zburător, Stiva continuă să joace rolul atât de soț, cât și de amant.
Merge la Teatrul de Balet cu un dar pentru primadona Mașa Cibisova, o tinerică îndrăgostită lulea, dacă putem spunem așa despre o delicată balerină de genul din care Stiva a fumat cu nemiluita, dar se pare că tutunul Masei e unul special. Își dă întâlnire cu ea după spectacol. Balerina face piruete mai ușor, mai cu spor, mai în zbor de fericire.
De la teatrul de balet merge să comande trufandalele pentru cina festivâ dată de el și Dolly, care va pecetlui legătură dintre Levin și Kitty.
Urmează să aibă 3 întâlniri importante:
1. Cu șeful lui cel nou, de care se teme puțin.
2. Cu Levin, pe care trebuie să îl încurajeze să intre în familie (ei doi vor fi cumnați, pentru că doamnele sunt surori, mă refer la Kitty și Dolly)
3. Cu Karenin, a cărui atitudine distantă și evazivă față de el și față de întrebările cu privire la Anna Karenina, sora sa, l- au tulburat și îngrijorat.
Pe Levin în găsește calm, victorios și preocupat. Împușcase o ditamai ursoaica și îi măsura blana.
Levin fusese mult timp plecat în Occident, vizitase mai multe țări, Franța, Prusia, Anglia, Germania, dar nu ca să se cultive sau să se distreze, ci ca să implementeze într- o Rusie agricolă, aproape feudală, principiile industrializării, pentru a- i face pe mujici independenți și prosperi. Cum ar fi zis Marx, dacă Kevin l- ar fi întâlnit undeva prin Austria: Nu se poate ajunge la socialism și comunism decât prin Capitalism, nu direct din Feudalism. Spun asta pentru a- l apropia un pic pe Levin de fratele sau Nikolai, care împărtășea aceste idei.
Bine, Tolstoi nu spune. Cel puțin nu încă.
Levin meditează smerit, cam ca Împăratul Solomon, despre cât de mărunți suntem noi, grăunțe de nisip pe plaja fără sfârșit a Domnului cât de trecător este totul, asa cum un viitor rațional descoperă că trebuie să dea prioritate uneori sau mereu unui viitor irațional. Am scris acest fragment ca o dovadă a faptului că Tolstoi era pus la punct cu lecturile polpulare ale prezentului sau, adică Schipenhauer, Freud și Nietzsche.
Levin e bine, va veni la cină, indiferent dacă va fi sau nu și Kitty acolo.
Cu Alexei Alexandrovici vorbește despre șeful lui cel nou, pe care Karenin l- a cunoscut deja la minister și îi apreciază stilul managerial puțin formal, puțin pro social.
Mai jos este lista invitaților la cină:
Kitty și Levin
O verișoară, ca să nu bată la ochi Kitty și Levin.
Șcerbatki cel tânăr
Piesa de rezistență, filosoful Serghei Koznîșev , teoretician moscovit
Alexei Alexandrovici( Karenin) , politician și om practic petersburghez
Pețsov, un tânăr muzician și istoric
Dolly
El însuși, Stiva Oblonski.
Urmează vizita la șef. Aici se încheie capitolul.
E dimineață devreme. Stau pe terasa unui hotel și aștept răsăritul. Fumez și mă gândesc la formele frunzelor din ce în ce mai puține, tremurătoare și însoțite de dublurile lor pe zidurile clădirilor de vis- a- vis.
Sună telefonul. O veche colegă. La ora asta!
Răspund. S- o fi întâmplat ceva cu soțul ei, dirigintele clasei. Un inedit amor, tip Lolita, care l- a făcut pe bietul om să își lase nevasta și cei doi copii pentru a se recăsători cu fosta lui elevă de liceu, singura sa olimpică din carieră.
Răspund.
Mă anunță că m- a văzut prin stațiune și dacă nu vreau să o vizitez în camera Z.
Sunt încă în halat. Adio răsărit în aburii brazilor și fagilor arămii! Sunt nevoit să mă echipez cu câteva ore mai devreme decât o fac de obicei, sunt nevoit să mă bărbieresc în ritm soldățesc și să îmi fac un duș în afara zonei mele de confort.
Stă cu două etaje mai jos. Cobor.
Bat la ușă. Deschide. Eu în sacou, ea în furou. Fără să vreau, îmi schimb luminile de zi în cele de avarie.
Întru. Îmi sare de gât, mă îmbrățișează și mă îndreaptă spre dormitor. Merg condus mai mult de furou decât de eu.
Deschide lumina într- un interior plin de arbori și flori artificiale.
Mă întorc spre ea.
-Ce faci?
Ea:- Dar tu ce mai faci?
Eu:- Conformist, ca de obicei.
Râde cu toți cei 32 de dinți. Îmi dau seama rapid că eu sunt erbivorul, nu ea.
Mă așează ca pe un dovleac gata decupat și decorat, pe margine de pat și îmi desface nasturii de la sacou. Mă leagă la ochi cu cravata și mi se așează în poală. Stau și descopăr pe întuneric atracția care transformă amarâtele de valuri ale lacului în ditamai taifunul, care smulge din pământ nu doar sălciile plângătoare de pe țărm, dar și jumătate din creasta dealurilor din depărtare. Îmi țipă în urechi ulii și mă survolează cârduri de cocori. Prin față ochilor roiesc libelule albastre și câțiva lăstuni mi se așează mie pe umeri și ei pe sâni.
O ridic în picioare și o sprijin de un palmier. Dăm jos patru sateliți artificiali, avioane survolează cerul plin de stele carmin, fără piloți și turn de control.
Sunt full de ea, e full de mine.
Îmi scot cravata și i- o leg ei la ochi. O așez încet pe pat. Îi spun că merg la baie, dar îmi strâng slowly sacoul și pantalonii și ies pe coridor. Așa, în chiloți, urc cele 2 etaje, câte două și trei trepte, încui ușa, o baricadez și mă înfund în scaunul de trestie din balcon. Telefonul îl încui în dulăpiorul bar plin de clondire neîncepute. Mă ocup de ele pe seară, când în memorie se va ivi și un gând normal. Prima dungă de lumină roz taie întunericul din jur ca un țipăt de nou- născut.
Sunt fericit!
Ochii zilei se deschid brusc și universul acoperit de un voal alb se colorează în mii de nuanțe rogvaiv. Aurora nu mai e departe, e aici, a înfășurat toți brazii cu o beteală halucinantă de staniol.
Decizii politice care intrigă
Jumătate din capitol este despre victoria transformată în dezastru a lui Karenin într- o obligație de serviciu: chestiunea populației de alt neam care locuiește pe teritoriul Rusiei.
Aceasta populație, de o credință diferită, supusă unor cutume și care avea și îndeletniciri diferite, deci și venituri diferite decât cele ale rușilor, era o problema veche de secole pe care cu dificultate clerul și politicienii o puteau gestiona. Alexei Alexandrovici propuse niște măsuri politico- economice de bun simț, cu care toată lumea fu de acord, inclusiv colegul lui din opoziție Stremov( era să zic Stresmov). Acesta, văzând victoria fulminantă a lu Karenin trecu de partea lui și modifică pe ici colo decizia lui Karenin, astfel încât ea dobândi o puternică nuanță extremistă față de populațiile de alt neam. În această situație, popularitatea lui Alexei începu să scadă pentru că Stre(s)mov nu numai că își băgă coada în decizia lui Karenin, dar nici nu recunoscu acest lucru. Ba mai mult, dădu vina pe Alexei. Lumea îl crezu mai mult pe el decât pe Karenin, știm deja că era mai puternică imaginea lui în rândul funcționarilor decât a lui Karenin. Cert este că soțul Annei ajunse în cădere liberă, dintr-un soț fericit deveni un soț încornorat, dintr- un bărbat sănătos și sigur pe rezistența, pacea și cadența sa, dintr-un parlamentar echilibrat și apreciat, ajunse în zona huiduielilor mulțimii celor de alt neam, cel puțin.
În această situație critică, Alexei își propuse să meargă în persoană, vorba lui Sartre, să studieze problema populațiilor de alt neam, despre care nimeni nu mai știa exact dacă sunt săraci lipiți pământului sau prosperă accelerat. Nu spun rapid, pentru că nu existau rapiduri pe vremea lui Tolstoi. De expres sau intercity nici pomeneală.
Între decizia lui Alexei și punerea ei efectiv în practică se interpune un scurt comentariu pe care îl fac două dintre prietenele Annei, prințesa Betsy și încă o damă din nobilime. Alexei înapoiase ministerului banii primiți pentru cei 12 cai necesari în călătorie, și își plăti singur drumul. Însă femeile comentează astfel:- Betsy apreciază gestul pe criterii futuriste, a apărut între timp linia ferată în Rusia, deci e cazul ca Alexei să își însușească tehnologia cea nouă.
Cealaltă prințesă este de acord și ea cu desele delegații ale soților, care mergând cu trenul, lasă femeilor trăsura și calul. Nu comentez, a făcut- o Socrate mai bine decât mine în Phaidrosul lui Platon.
În drumul său către guberniile îndepărtate, unde locuiesc populațiile de alt neam, Karenin se oprește în Moscova unde, într-o parcare de trăsuri, se întâlni cu Stiva, Dolly și doi dintre copii, plecați la cumpărături.
Vă amintesc că Stiva este fratele Annei Karenina, deci cumnatul lui Karenin. Stiva este vesel, ca de obicei, Dolly afectuoasă ca de obicei. Îl întreabă ce mai face și mai ales ce mai face Anna. Karenin se eschivează, mormăie câte ceva, dă să scape de încleștarea afectivă, dar cei doi nu-l slăbesc până când nu scot de la el un: - Anna e bine.
Îmi permit un comentariu vis- a- vis de timpurile moderne și clasice ale secolului 19. Femeile și nobilii societății recurg la trăsuri cu toată relaxarea oamenilor care au un venit substanțial, în timp ce lumea obișnuită se refugiază în vagoanele noilor invenții feroviare. Eu, când am văzut filmul m- am gândit :- Ce situație romantică a creat regizoarea împreună cu Tolstoi, să faci doi oameni să se îndrăgostească in tren!
Acum îmi amintesc că printre întrebările din chestionarele de la angajare era și întrebarea:- Unde v- ați întâlnit prima dată? și erau variantele:
a. La liceu
b. La o petrecere
c. La plajă
d. În tren.
Era clar că întrebarea nu se referea la șefi sau președinți, ci la soți sau iubiți.
De la Anna, Karenin plecă la Judecătorie să stea de vorbă cu cel mai cunoscut avocat, specializat în divorțuri. Fiind un functionar public important, se așteaptă ca să i se pună toată lumea la picioare. Când colo, în sala de așteptare mai erau 6 clienți, trei femei și trei bărbați. Fu nevoit să aștepte 2 minute, lucru care îi permise să îi studieze rapid atât pe clienți, cât și pe specialiștii în drept care ocupau biroul. Observă că avocatul avea instrumente scumpe și bune pe birou și că era un individ solicitat atât de laici cât și de clerici.
Când avocatul intră, într- o stare de bună dispoziție de neimaginat, având în vedere starea proastă a lui Karenin, Alexei Alexandrovici observă că era un mujic scăpătat, care încerca să își ascundă proveniența socială inferioară prin țoale scumpe și printr- o înfățisare spilcuită, dar de fapt totul la el era de prost gust.
🍀🌺🌻🌸🌹🌼🍀 În timpul scurtei ședințe lămuritoare despre divorț, avocatul cel celebru prinse o groază de molii care se plimbau în voie prin birou și țîșneau de nicăieri. Îl informă că divorțul, în cazul adulterului nu se poate cu una cu două decât dacă soția este infirmă sau dispărută de acasă timp de cinci ani, ceea ce nu era cazul. Singura posibilitate, conform legilor de pe vremea aceea era să probeze adulterul cu martori în direct. Mi- am amintit un film franțuzesc 💟cu ocazia asta, în care un soț înșelat angajează un detectiv particular pentru a- și surprinde soția în pat cu amantul. Îi prinde în flgrant și, culmea, fiind francez, nu se stresează prea tare nici unul dintre cei trei. Dacă era american, apărea și replica: Dragul meu, nu e ce vezi, stai să îți explic. Dar fiind franțuzesc, soția îi spune numai: Dragă, comportă- te civilizat! Detectivul îl sfătuiește pe soț să fie nervos, să facă un gest care să arate că îl deranjează, să fie gelos. Și atunci soțul înșfacă o vază și dă cu ea de pereți, iar florile i le aruncă soției goale în cap.
Dar să revin la Anna Karenina. Karenin îi cere avocatului să îl primească drept client, să facă și să dreagă așa încât Serioja să rămână cu el și nu cu mama și să nu dureze foarte mult. O săptămână, îi promite avocatul. Înainte de plecare, Karenin se gândește cu tristețe că probabil moliile din birou îi vor ataca și lui hainele așa încât în sezonul următor va trebui să renunțe la ele.
Capitolul se încheie când, fără să îți piardă buna dispoziție, avocatul se decide să schimbe totuși tapițeria mobilierului cu una de catifea, așa cum a facut și colegul lui din alt birou.
🌼Am uitat să scriu că acest caz al lui Karenin îi este deja cunoscut avocatului, adică mai pe românește, dacă nu toată Rusia, cel puțin două mari orașe, Petersburg și Moscova cunoșteau relația Annei cu Vronski. Adică aproape toată Rusia interesantă/ interesată.
Mereu mi- am dorit
o poză cu Regina frumuseții
Anul trecut am reușit să obțin una.
A fost scump, a fost greu, a fost
aproape inevitabil,
ca într- un film după
un roman clasic, cu
final ultracunoscut și totuși
neașteptat.
Mulți s- au luptat pentru locul meu,
unii o mai fac încă,
pândesc după colț cu aparatul armat.
Anul acesta am avut o surpriză
plăcută
Regina frumuseții a fost
mai aproape de
mecanismul meu
Am făcut câteva poziții n- aș spune
eșuate
Cu ea picior peste picior, cu ea
din picioare, cu ea din spate
Dar o frumusețe rămâne
ea însăși oricum aș poza- o
În toamnă, Regina frumuseții
mi- a zâmbit frontal,s- a încordat din profil, s-a subțiat
până când am redevenit cerșetorul
ei umil.
Nu am crezut că sunt eu regina
frumuseții!
Ce grosolan să gândești
despre mine așa!
Nu există altcineva decât Regina
frumuseții în inima mea.
Sunt un cerșetor oarecare,
unul simplu,
ca domnii care mătură pe trotuare,
sau
ca profesorii în ziua când așteaptă
de la elevi mărțișoare.
Nu sunt un cerșetor complicat,
ci unul simplu.
Mă mulțumesc dacă
în loc să îmi dea mâna,
regina mă consideră afemeiat.
