Doi psihologi stau la terasă, la o bere.
Unul dintre ei se uită după chelneriță obsesiv.
Celălalt îl întreabă:- A fost pacienta ta? De ce o privești așa?
-N-a fost, dar poartă aceleași accesorii ca nevastă- mea.
-Așa sunt femeile, se iau mereu una după alta.
-Așa or fi, dar eu mă gândesc ce greu trebuie să- i fie bărbatului ei.
-De ce?
-Eu de câte ori vreau să mă urc pe nevastă- mea, mă încurc în mărgelele ei.
-Deci din ăsta- mi ești! Bine că știu. Curcanule!
Intră un pacient nemulțumit în cabinetul unui psiholog:
- Azi am venit însoțit de avocatul meu.
Psihologul ușor speriat, își schimbă poziția scaunului ergonomic dinspre ușă spre fereastră și întreabă:
- Ce să fac eu cu avocatul tău?
Pacientul:- Să îi ziceți și lui ce mi- ați zis mie data trecută. Eu i- am zis, da' nu mă crede!
Psihologul:- Nebunule?!
Vine o bombă sexy la psiholog. Ăsta e pleonasm?
Scoate din posetuța cu paiete un cleștișor: - Vezi că sunt armată pe albastru. Taie cu grijă firul.
Psihologul ia cleștișorul, o hipnotizează cu brelocul și începe să umble încetișor prin subconștient întâi, apoi prin inconștient. Vede cele două fire, roșu și albastru și se gândește:
- Asta e femeie, sigur uită de la mână pân' la gură. Prinde între două degete firul roșu și îl taie sigur pe el. Bomba se trezește brusc, înainte ca psihologul să o scoată din hipnoză cu refrenul: - până număr la 10 te vei trezi! Sare brusc din patul terapeutic și strigă:- Gata! De azi înainte sunt bărbat!
Psihologul se uită după ea și zice meditativ: - Femeile! Toată viața rămân niște copii!
Ne cheamă Mr Brasil în camera lui.
- Tu stai pe jos, îmi zice, iar tu pe pat, îi spune lui Dorel.
Dorel:- Și tu? Tot pe pat?
Mr Brasil:- Eu stau pe șezlong.
Dorel:- Vrei să vorbim despre importanța șezlongurilor în societatea contemporană?
Mr Brasil:- Știi deja părerea mea de savant. Șezlongurile sunt dăunătoare pe plajă, sunt necesare în interioare și sunt inutile în foișoare.
Dorel:- Și vrei să brevetezi teoria asta printr-un experiment social cu noi doi?
Mr Brasil:- Eu nu umblu cu teoreme, eu sunt axiomatic 100%. Nu. Nu v-am chemat de asta. V-am chemat să vă indic niște direcții pentru toamna care se anunță oarecum liniară.
eu:- De aceea pe mine m- ai trimis la ordonată, ca să dansezi sincron cu Dorel la abscisă?
Mr Brasil:- Și de asta. Dar nu numai.
Mă ridic și dau să plec. Mr Brasil îmi zice:- Nu pleci în mijlocul cursului, ca studenții care vor la toaletă, ci stai să înțelegi câteva idei de bază. Ai văzut că se poartă culorile terne?
eu:- Da. Serios! Marourile au revenit la modă.
Mr Brasil:- Nu doar marourile, ci și ocrurile, dungile și petele, și nu de antilopă sau zebră, ci de leoparzi și tigri.
Dorel:- Ne ții o lecție despre protejarea ecosistemului?
Mr Brasil:- Și da și nu. Ecosistemul meu e Dorel, iar atmosfera mea cu ozon ești tu. Nu vă abateți de la acest ideal superuman.
Noi:- K!
Mr Brasil:- A trecut o săptămână în care nu prea v- am prins prin rezervație. Am tuns singur iarba, am udat singur petuniile, am mâncat singur senvișuri reci și uscate, am privit ore în șir gaura cheii să văd dacă intră ceva în ea, am ...
Dorel:- Am avut întâlniri importante, știi deja.
eu:- Și eu, am vrut, dar nu le- am putut evita.
Mr Brasil:- Vreau să recuperez timpul pierdut așteptându- vă.
Dorel:- Cu mine e simplu, o noapte bot în bot și uiți toate emoțiile negative.
Mr Brasil:- Nu e ușor cu tine. Ai evoluat, ai crescut, te- ai schimbat, te- ai rafinat. Vrei figuri, scheme, puțin suspans, vrei să pleci și să mă lași în aceeași stare în care m- ai găsit, cu sentimentul înșelător că mă mai iubești, când de fapt te doare- n cot de mine. Bagi un arrivederci și un io soi un uomo buono și mă lași ca un spectator care a pierdut singurul gol la un meci obositor.
Dorel, moșmonind după o revistă de psihologie căzută pe sub pat:- Nu e adevărat. Știi că îmi ești drag.
Mr Brasil, sare ca ars și îi smulge revista din mână:- Ai!!! Ce faci? Vrei să copiezi la examenul de conștiință? Cauți răspunsurile la testul grilă? Ai fost la întâlnirea Consiliului Elevilor!
Dorel:- De unde știi?
Mr Brasil: - Pentru că folosești parola politică.
eu:- Care e parola politică de pe platforma Consiliului Elevilor? Zi-mi-o și mie, să intru pe ușa din față, ca toată lumea.
Mr Brasil:- Acum 5 ani era Doamne ajută! Dar acum e Cu drag!
eu:- Deci dacă zic Cu drag sunt în regulă?
Mr Brasil:- La ce să fii în regulă?La gogoși cu prune sălbatice sau la clătite cu mere domestice?
eu:- La ambele.
Dorel:- Mie îmi plac cu caise.
Mr Brasil:- Poftele tale nu se pun! Ești oricum toată ziua refuzat, noroc că te mai bag eu în seamă și îți mai trimit câte un croissant.
Dorel:- Poți și acum?
Mr Brasil:- Sigur! mie:- de mâine lucrăm amândoi la podea. Te ajut, mă ajuți. De aia te- am pus să stai jos, să văd dacă te simți bine.
eu:- Da. Mă simt bine
Mr Brasil:- Atunci ne vedem mâine dimineață.
Mă ridic. Am îmbătrânit, mă dor oasele, trebuie să mă mai sprijin de câte ceva. Dorel se uită la mine cinematografic, Mr Brasil îmi trimite o bezea cu buzele țuguiate.
Mă târâi pe hol spre camera mea. Citesc, dorm, dorm, citesc. Dimineața mă prinde dormind. Mr Brasil mă trezește aproape de prînz cu croisante și miros de cafea.
Mr Brasil:- Hai!
Eu:- Stai să mă îmbrac.
El:- Nu- i nevoie, suntem doar noi, Dorel e plecat în excursie cu Ionel.
Aha!
Se întâlnește Mr Brasil cu Dorel pe hol, în drum spre baie.
Mr Brasil: - Ce faci cu ditamai dosarul?
Dorel:- Studiez, cercetez, fac știință.
Mr Brasil: - Nu e cam devreme? Abia s- a luminat.
Dorel: - Nu e, dimpotrivă.
Mr Brasil: - Și nu e cam târziu, dacă aveai 12 ani înțelegeam curiozitatea pentru știință, dar la 22 trecute...
Dorel: - Dragostea pentru cunoaștere n- are vârstă.
Mr Brasil:- Ai complicat inutil proverbul, nu dragostea pentru cunoaștere n-are vârstă, ci dragostea n-are vârstă.
Dorel :- E cam tot aia
Mr Brasil: - Nu e deloc tot aia.
Deci, ce faci? Mai stai mult la palavre sau mergem la mine în cameră să îți arăt eu cum se încrucișează o oaie cu reproducerea aia de iepure după Durer, nu cum ai făcut tu ieri în curte, pe șevalet.
Dorel: - N- am încrucișat o oaie cu un iepure, am încrucișat un morcov cu o varză și un dovleac.
Mr Brasil: - Da? Interesant!
Dorel:- Vezi că am vână de savant? Mereu mă subestimezi. Mă pui în inferioritate mai ales în fața ei. Și a altor femei în general.
eu:- La mine nu e cazul să faci referire. Dorm în papuci, argumentele nu au nicio putere în fața unui creier aflat pe insula imaginației involuntare.
Dorel:- Bine. Pe tine nu te includ atunci.
Mr Brasil:- Dar a bărbaților, nu. Nu te pun în inferioritate în fața lor. Așa e?
Dorel:- Așa e.
Mr Brasil: - Hai căpșunică, lasă supărarea științifică. Ea blochează progresul și cu mileniile, nu numai cu secolele sau deceniile. Hai să îmi mai explici o dată formula Dorel: 3 ADN + 5 radical din ARM ori 3 BZN supra 56 OZN egal 12 Abba plus 61 Babba. Am reținut corect?
Dorel, pleoștit:- Da. Ai memorie bună!
Mr Brasil:- Mie- mi zici?!
Eu fac stânga- mprejur și merg să mă uit la un serial italienesc plin de femei frumoase și bărbați îndrăzneți. Stau cam prost cu sănătatea cam toți, dar cine nu stă prost cu sănătatea? Numai medicul de la medicina muncii stă bine.
Dorel stă în șezlong și se uită la tufănelele, cărora vânticelul amiezii le mișcă frunzele când lin, când vibrant.
Mr Brasil se apropie cu un pahar rece de citronadă:- Ce frunze mai mesteci? Tot uscate?
Dorel:- Aștept să treacă vipia și pașii celui care îmi păzește fundul sau umbra...
Mr Brasil: - Adică eu? Eu îți păzesc umbra?
eu:- Și de ce le amesteci așa? Fundul cu umbra?
Dorel:- Așa e pentru unii. Când îi vezi îți rămâne în minte numai fundul.
eu:- Dacă ești la plajă, da. Și dacă ești un bărbat trecut.
Mr Brasil:- Dacă vrei să știi, eu nu îți păzesc umbra, ci lumina. Trebuie să te corectezi:- ăia care îți păzesc fundul și lumina.
Dorel:- Și nu e tot aia? Umbra fără lumină nu există și nici invers.
Mr Brasil:- Deci nu te deranjează că îți păzesc fundul, ci doar dialectica fotonilor, care în lumină sunt unde și în întuneric corpusculi.
eu:- Parcă nu era așa cu fotonii, le aveau pe amândouă deodată....
Mr Brasil:- Tu de unde știi atâta fizică cuantică? Din cărticelele 100 de savanți pe minut?
eu:- Nu, de la facultate. Dar nu e așa?
Dorel, mie:- Auzi, nu faci ceva de mâncare?
Mr Brasil:- E de la 12 mâncarea pe masă. Te așteaptă, mon dude, de pe vremea când niciun corpuscul n-avea umbră. Te- am strigat de vreo 5 ori.
Dorel:- Nu am auzit. Ascultam muzică. Atunci hai să mâncăm!
Mr Brasil:- Mergeți voi. Eu mă odihnesc puțin. Poate prind apusul, cu rogvaivul și celelalte efecte prismatice.
Dorel:- Cum vrei.
eu:- Ce efecte?
Mr Brasil: - Nu mă mai plictisi și tu. Efectul Foucault, poftim!
Noi: -Bine, plecăm.
Și chiar plecăm.
Cina, grozavă, ca de obicei când se bagă Mr Brasil în fructe și legume!
Când ești tânăr
Îți târâi frumusețea după tine ca pe o trenă sperând
Că singurul om care va îndrăzni
Îți va privi întâi ochii
și nu sticla de cola
sugar free.
Plouă torențial, cu fulgere și tunete. Mașina rulează cu o viteză îngrozitoare pentru mine și Dorel. Ne ținem de scaune, ne ținem de mânerele de deasupra portierelor și unul de altul. Mr Brasil e singur în față, noi doi în spatele lui.
Dorel:- Nu încălcăm cumva legea?
Mr Brasil:- Ba da.
eu:- Nu ne punem cumva viața în pericol?
Mr Brasil:- Ba da.
Nu mai zicem nimic. Stăm cu ochii holbați la parbrizul pe care ștergătoarele răzuiesc apa ca pe valurile grele ale unei picturi de Turner și încercăm să respirăm pe nas.
Norii se risipesc treptat și picăturile cad mai stăpânit. Reușim să vedem puțin din peisaj. Păduri, colibe, munții înalți în față, căpițe de fân de-o parte și de alta a șoselei.
Mr Brasil oprește brusc:- Dați -vă jos și treceți în față! Vreau să dorm.
Coboram și mă înțeleg cu Dorel să conduc eu.
Bag cheia în contact și nimic.
Mr Brasil:- Nu mai e benzină, te chinui degeaba.
Dorel:- Și ce facem?
Mr Brasil:- Nimic, dormim în mașină, dar voi doi în față, pe scaune și eu lungit în spate.
Dorel:- De ce?
Mr Brasil:- Fiindcă merit. V- am adus aproape de așezări omenești. După câteva ore de somn, plecăm pe jos și căutăm cazare și ajutoare.
Mă uit la Dorel, el la mine. Plouă mărunt, mocănește și fără chef de pauze lungi. Fumăm amândoi câte o țigară, băgăm câte o cafea tare și ne așezăm pe scaune. Deschidem telefoanele și ne apucăm de citit. Eu am de terminat o groază de cărți, încep cu romanul polițist, Dorel are și el nu știu câte cărți începute. Pot citi cu el lângă mine, pot citi cât Mr Brasil doarme. După o oră jumate, și eu și Dorel dormim duși. Ploaia se întețește din nou. Mă trezește un tunet puternic, e întuneric afară.
Mr Brasil mă bate încet pe umăr:- Hai, treci în locul meu, sunt odihnit.
Facem schimb de locuri, el îi ia încet capul lui Dorel și și-l pune pe umăr, își înfundă căștile în urechi și verifică dacă bateria mai ține cât să aprindem puțin luminile. Ține. Vom sta aici toată noaptea.
Dorm ghemuită pe bancheta din spate. Visez oi și cai sub șoproane, toți au pălării impermeabile de ploaie.
