Mergem la un film, o premieră românească. Mr Brasil are un prieten regizor și s-a încumetat să facă un film despre tranziția spre anul 2000. Dorel conduce, Mr Brasil se uită meditativ pe geam, eu mă foiesc pe scaun; în dreapta sunt clădirile, în stânga un peisaj cu dealuri movulii și puieți fructiferi desfrunziți, care cresc la întâmplare. Mi- ar fi placut mai mult peisajul sau să conduc, dar nu vreau să mai deranjez pe nimeni. Mă uit la casele cu etaj si la blocurile cenusii.
-Nu înțeleg strategia comunitară, zice Mr Brasil. Sunt plantați ca să fie lăsați să ajungă la fructe sau să fie lemne de foc?
Dorel:- Ca să arate diferența dintre natură și cultură.
Mr Brasil:- Nu prea cred. Sunt cam mulți și cam la fel, au fost plantați în același timp. Probabil a avut o logică proiectul.
Dorel:- Păi ți- am zis rațiunea lor de a fi. Este strict estetică. Știi cum e obiectul estetic, finalitate fără scop.
eu:- Poate se terminaseră brazii și plopii.
Mr Brasil:- Ha! Asta- i bună! Nu, asta e o regiune cu multe tradiții. Nu e asta!
Dorel:- Suntem în plin avânt economic. Aici vor fi în curând fabrici de marmeladă și cuptoare cu plăcinte cu mere și prune la marginea drumului. Micii întreprinzători vor da lovitura.
Mr Brasil: -Te crezi în Fata moșului si fata babei?
eu, care n-am habar despre arborii fructiferi: - Când vor fi fabricile alea care să transforme merele și perele în plăcinte? Peste 10, 15 ani?
Mr. Brasil:- Vrei să spui peste 20, 25 de ani.
eu:- Așa mult?
Mr Brasil:- Tu ce crezi? Plantezi un copac în 30 de minute, îl tai cu fierăstrăul tot în 30 de minute. Așa crezi că trebuie gândit?
eu:- Da, începutul și sfârșitul ascund între ele durata, care nu e clipa aristotelică, nici kierkegaardiană, ci augustiniană.
Dorel:- Evanescent este Acum-ul vegetal! Dar întinderea după ultimul măr? Dar florile căzute pe creștetele îndrăgostiților? Dar mirosul de scorțișoară din bucătăria domesticită?
eu:- Dar Intuiția bergsoniană că niciun măr nu e la gust ca altul?
Dorel:- Așa mi- a zis și Ionel când m- am luat de el.
Mr Brasil:- Când te- ai luat tu de Ionel? Aprobi tot ce spune cum aprobă cățelușul nostru de pe bord.
Ionel:- Nu chiar. Nu sunt de acord cu două chestii: unu că mă compară cu femei și doi că mă compară mereu cu altele.
eu:- Nu ai nicio șansă să rămâi unicul din viața lui. Comparația este operația infinitului.
Mr Brasil:- Dă muzica mai tare!
Dorel dă muzica mai tare.
Mr Brasil:- Mai tare!
Dorel mărește un pic volumul.
Mr Brasil:-Mai tare!!
Dorel mai crește un pic volumul.
Mr Brasil:- Dă la maxim!
Dorel micșorează volumul.
Mr Brasil:- Am zis să dai mai tare, nu mai încet!
Dorel:- Nu trebuie să ne înțelegem între noi?
Mr Brasil:- Nu! Acum nu! Dă la maxim!
Dorel dă melodia la maxim. Mașina zbârnâie sub bași, vocea solistului ne sfredelește urechile. Mr Brasil se lasă pe speteaza scaunul și ascultă mulțumit. Eu constat că s- au terminat clădirile din dreapta mea și pe o parte și alta se întinde o miriște largă. Mă uit pe cer. Albatroși și pescăruși cu aripi larg deschise coboară și se înalță Cerul nu mai cenușiu, a dispărut orice urmă de ceață și norii pufoși se plimbă încet pe un albastru de peruzea.
Dorel oprește brusc; -Dați- vă jos, spune el nervos. Unde am ajuns? Trebuie să ne întoarcem, Am greșit drumul! De ce nu m- ai lăsat să pornesc gipiesul?
Mr Brasil:- La mare, acolo am ajuns! Suntem la mare!
eu: - Și premiera? Regizorul?
Mr Brasil: - Mâine sau poimaine, e două zile la rând. Mergeți înainte, închiriați 3 șezlonguri și comandați cafea. Vin și eu.
Dorel:- Ce faci? Rămâi în mașină?
Mr Brasil:- Da, vreau să mă satur de muzică! Ascult de încă două ori melodia și pe urmă vin. O ascult la maxim fără nicio opoziție din partea voastră.
eu:- Eu nu m- am opus.
Mr Brasil:- Ba da, am simțit că voiai două liniuțe mai jos volumul, Mai sus decât Dorel, dar tot fără vibrație.
eu:- Dacă zici tu....Sorry.
Mr Brasil:- Să n-o mai lungim, ai o groază de lipsuri, abia te mai înțelegi. Când le- ai pierdut pe toate cele, cum își pierde marea pe furtună scoicile? Treci la cules cochilii de pe plajă! Nu sta cu ochii după mine și cu urechile la aiurelile lui Dorel! Ăsta nu iubește pe niciunul dintre noi. Îl interesează numai prostul de Ionel.
Dorel:- Cine, eu?
Mr Brasil se așează pe scaunul șoferului, trântește portiera și dă muzica la maximum. Ne uităm la el prin geam. Ne face semn să ne cărăm.
Dorel suflă pe geamul portierei și îi desenează lui Mr Brasil cu degetul o inimioară.
- Pune si tu o sageata în ea, zice el.
eu: - Nu, lasă așa, e mai originală. Cu săgeată cioplești tu una pe copacii ăia care vor face plăcinte peste 25 de ani. D+MB=LOVE!💖
