Dorel îmi lipsește un poem pe ușa dormitorului:
- Sunt negru doamnă și mă scald în fumul preeriei
Port bască albastră și-mi adap din ea zebrele
Am sufletul alb ca marmura din care se construiesc temple
Din zori și până-n noapte dansez cu lumina ce-mi satură inima
Sunt negru, doamnă și te aștept în amurg
Știu că ți-e foame, în piua de piatră zdrobesc semințe
O linie din zbor coboară prin iarba înaltă, expresionistă
Dacă întârzîi, devin incolor.
Citesc poemul lui Dorel și mă reped în bucătărie să fac o cafea. Din spatele meu, Mr Brasil îmi întinde scrumiera:- Mergi afară și fumează. Nu e pentru tine poemul, azi noapte, pe întuneric, Dorel a încurcat ușa. Poemul e pentru mine.
-Doamne, ce bine! M-am speriat.
Mr Brasil:- Nu te-ai speriat, te-ai îndrăgostit instant.
eu:- Off! Asta-mi lipsea! Dar de ce a scris doamnă și nu domnule?
Mr Brasil:- Știi cum e Dorel, mai mănâncă litere. A vrut să spună: Doamne.
eu:- Aaaa. Eu un poem religios.
Mr Brasil:- Da ce credeai? Că mă atenționează să mă arunc în smoală fără judecată? Ai plecat la țigară?
eu:- Acum, vroiam să înțeleg...
Mr Brasil, scoțând din buzunarul șorțului de bucătărie un bilețel:- Du-te și strecoară-i-l pe sub ușă. Vreau să văd ce față face.
eu:- Pot să îl citesc?
Mr Brasil:- Nu e nevoie, te vei trezi iar cu el lipit pe ușa ta.
Plec spre camera lui Dorel și îi pun bilețelul sub ușă. Îl aud mișcându -se prin cameră. Podeaua scârțâie aici, la cabană.
Ies în curte. E o dimineață răcoroasă, ca în zilele de la începutul anului școlar. Atmosfera e umedă și viguroasă, cum e mereu la munte. Trag aer proaspăt în piept. Casc gura la gâze și ascult păsările.
Când mă întorc, pe ușa camerei mele poemul trimis de Mr Brasil lui Dorel:
Sunt gol
Aruncă-ți umbra peste mine și lasă-mă să o imbrac
Ca pe o cămașă.
Aoleu, îmi zic în gând, ce mă fac cu nudurile astea două? Intru încet în cameră, îmi iau poșeta și telefonul și plec spre stația de autobuz. Merg să mă plimb prin oraș câteva ore, poate văd un film, mai iau niște fructe pentru diseară. După ce urc în autobuz, văd pe telefon un mesaj de la Dorel:- Ia și mie o sticlă de cola de 2 litri, vreau să stau treaz la noapte și să termin o carte.
Băieții ăștia! Trebuie să fii pe fază non stop cu dorințele lor.
:- Ok, îți iau, îi scriu mesaj lui Dorel.
Mr Brasil:- Nu-i lua! Are cafea!
eu:- Bine, nu îi iau.
Dorel:- Nu asculta de el. Îmi iei!
Șoferul anunță stația. Cobor. Mă uit pe avizierul cinematografului. Filmul a început de 5 minute. Îmi iau repede bilet, o cola și niște pop- corn și încerc să mă prind care-i ideea.
