Mușc din tine ca dintr-o veche foaie de papirus căutând seva
Mușc din tine flămând, obosit, afectat, afumat, aerat
Mă învârt în jurul tău ca o omidă căutând dudul
Mușc din frunzele tale cu zgomot, le ronțăi, le crănțănesc, le fărâmițez ca pe scoicile lunii august aduse de reflux.
Tu stai și mă lași, nu mă alungi, nu mă trântești, nu mă vinzi, nu îmi pui căluș la gură decât când noaptea se întinde obraznică între noi.
Mușc din tine ca un șir de furnici în albiile trunchiului de stejar, purtând pe spate boaba de ghindă lucioasă a tinereții.
Nu întinzi degetul tău mijlociu de pianist să scuturi notele acestea negre și nici nu dai un bobârnac prăzii triumfale în care arde viitorul stejar pre medieval.
Mușc din tine ca o rază de stea din norul călător, visând că suntem amândoi în lumea sublunară.
Tu nu pleci în trombă, cum fac toți ceilalți miraculoși buni la gust, mă lași să îmi scot sandalele și să mă plimb pe plajă cu pletele tale pe umeri ca un palmier visat de ultimul nostru vaporean italian.
Îmi inventezi cartea de bucate a iubirii secrete dintre două coperți noi.
Ești bun, asta e!
