-Atâta lipsă de scrupule, atâta lipsă de blândețe, atâta lipsă de tandrețe n- am pomenit! zise femeia lângă care m- am trezit azi dimineață, după o beție cu gașca. Mă uit la ea cum își plimbă mâna pe volan, încercând o curbă virtuală, în timp ce pe asfalt se așterne ninsoarea.
Eu:- Nici eu. Data viitoare te bat la fundul gol.
Ea:- M- ai bătut deja!
Eu:- Nu, ți- am lăsat neatinsă buca stângă.
Ea:- Aș vrea acum! Hai să urcăm înapoi!
Eu:- Vezi că întârzii la serviciu! Ne mai vedem noi!
Demarează în trombă, împroșcându- mi pantalonii din balta murdară, unde pojghița subțire de zăpadă se străduiește zadarnic să înjghebe un ghețuș. Mă uit după ea lung, ca un țăran la un câmp plin cu lucernă necosită. De felul meu, sunt un bărbat comod. Dar cu ea, nu. Îmi aprind o țigară și cu stânga îi șterg numărul din telefon.
