Stiva, cu toată bunăvoința lui față de problemele practice ale Dariei Alecsandrovna, nu reușește să ajungă la moșie decât la mijlocul verii, lăsându- și nevasta să și le rezolve. Știm, din capitolul anterior că a reușit. În postul Sfinților Apostoli, Dolly se hotărăște să împărtășească copiii. Este credincioasă și în același timp necredincioasă, împărtășește ideea metempsihozei și nu are nicio problemă logică cu unicitatea și multiplicitatea vieții pământești.
În ziua în care trebuie să meargă la biserică pentru împărtășirea copiilor, Daria se îmbracă într- o rochie albă de muselină, își face un examen estetic critic și constată că a rămas frumoasă, cu toate cele 6 progenituri aduse pe lume și cu bătrânețea care a început să se instaleze. Copiii sunt îmbrăcați elegant, cu haine adaptate celor vechi și pregătiți să plece cu trăsura la care până și calul este nou.
Impresia generală pe care o făcură în biserică celor câțiva mujici cu nevestele lor fu extraordinară. Copiii au stat cuminți și s- au comportat exemplar, chiar grațios cu enoriașii și părintele, iar acasă, exceptând un incident cu un fluierat în duet, au fost foarte cuminți. Dovediră și că sunt buni unii cu alții, drăgăstoși și generoși, ceea ce o bucură pe mamă. Îi schimbă de hainele cele frumoase și îi îmbrăcă obișnuit, apoi le propuse o excursie cu bălăceală la lac și adunat de ciuperci. Entuziasmul deveni general.
Culesul ciupercilor fu productiv, iar bălăceală benefică tuturor. La apă veniră și câteva țărănci și discutară cu Dolly despre copii, discuții obișnuite între femei care au nou născuți, îi admirară odraslele frumoase și politicoase, făcură ironii pe seama guvernantei englezoaice și îi dădură Dariei Alexandrovna sentimentul că nu e singură pe lume, că nu e singura care are o viață grea și că există speranță. Aflăm astfel că e dificil să organizezi hăinuțele, mai ales ciorapii a șase copii și că englezoica, cu toată engleza ei, poartă trei fuste puse una peste alta.
