partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

marți, 3 aprilie 2018

despre Limba naturală, dupa R. J. Searle




Ce este Limba ?


De John R. Searle



Aceasta este o versiune extinsă a textului prezentat la Conferinţa de la Berlin  din 2006. Sunt recunoscător organizatorilor, în special lui Gunther Abel, pentru invitaţie si pentru ospitalitate. Contrar a ceea ce reiese din titlu este faptul ca eu nu privesc aceast subiect ca pe o bucată terminata. Lucrez inca la ea. Sunt recunoscător lui Dagmar Searle pentru ajutorul si  consilierea pe care mi le-a acordat.


Unele remarci preliminare

I.Limba naturală  
               Cred că este corect să spunem: cele mai mari realizări în filosofie, în ultimii o sută sau o sută douăzeci şi cinci ani au fost în filosofia limbajului. Începând cu Frege, care a inventat această temă, şi continuând prin Russell, Wittgenstein, Quine, Austin şi succesorii acestora pină in ziua de azi, nu există nici o ramură a filosofiei de calitate ”atât de aproape de cer” ca filosofia limbajului. Cred că singura realizare comparabilă cu cele ale marilor filosofi ai limbii este reinventarea de catre Rawls a obiectului filosofiei politice (şi, implicit, prin urmare, a  obiectului eticii). Dar, tocmai aceasta exceptie confirma regula: Cred că filosofia limbajului este partea de sus a realizărilor noastre.
       Tocmai de aceea am sa va spun ca am o mare temere cu privire la acest subiect.
Problema este că medicii, în general, nu tratează limba ca un fenomen natural. Acest lucru poate părea ciudat, mai ales ca atât de mulţi filosofi contemporani şi care au scris destul de recent cu privire la acest subiect sunt nerabdatori sa sublinieze caracterul empiric al teoriilor lor cu privire la  limbă. Quine si Davidson sunt exemple frapante al unui empirism puternic în filosofia limbajului. Obiecţia mea fata de aceasta atitudine este că puţini filosofi contemporani care studiaza problematica limbajului nu trateaza limba ca pe o extensie naturala a capacităţilor noastre lingvistice, ci o trateaza non-biologic. Limba nu este vazuta ca un continuu, nici ca o extensie a moştenirii nostru biologice specific umane. (Nici ontogenetic, nici filogenetic, limba nu este vazuta ca fiind in continuitate cu biologia noastra umana) Cred că există un motiv profund, atât istoric, cât şi intelectual pentru care limba nu a fost tratata naturalistic, biologistic. Probabil din pricina ca filosofia limbajului a mers mână în mână cu dezvoltarea logicii matematice. Într-adevăr, Frege a inventat atât filosofia limbajului, cât şi logica modernă. Şi dezvoltarea filosofiei limbajului prin Russell şi lucrarea de inceput a lui  Wittgenstein au fost foarte mult văzute ca o aplicari ale lingvisticii la  logica matematică. Chiar şi mai târziul Wittgenstein, precum si Austin, ambii opozanti împotriva unui logicism excesiv deja prezent in filosofia limbajului, nu vedeau limba ca pe un fenomen biologic natural.

       Nu este greu de crezut că limbajul este o extensie a capacităţilor biologice, dar dacă prin "logica", ne referim la sistemele formale de tipul celui dezvoltat de Frege şi succesorii săi, atunci logica nu este cu siguranta un fenomen biologic. Dimpotriva, preocuparile de biologie umana sunt cu mult mai vechi decat cele de logica, istoriile celor doua nu au un inceput concomitent, ci decalajul dintre ele este enorm.

Ceea ce propun eu aici este un studiu despre limbă ca fenomen natural. A privi limba din punct de vedere natural, biologic.  
     Primul pas ar fi unul caruia i s-au opus multi filosofi si anume acela de a vedea sensul lingvistic, care este dat de relatia dintre propoziţii şi actele de vorbire, ca pe o continuare a formelor biologice fundamentale intentionale (voluntare), dintre care fac parte: credinta, dorinta, memoria şi intenţia, şi pentru a le vedea pe acestea la randul lor ca fiind determinate de evolutia unor fenomene tot intentionale cum ar fi perceptia si vointa in sine. Printre formele fundamentale ale intentionalitatii, cele mai primitiv - biologice, împreună cu foamea, setea, şi dorinţa sexuală, sunt percepţia şi intenţia acţiunii. Având în vedere percepţiile şi acţiunile, animalele au capacitatea de a-si forma amintiri şi a avea tendinte, intentii, asteptari,  precum si alte forme de intenţionalitate, cum ar fi teama, furia şi agresiunea. Cred că ar trebui să vedeţi bazele biologice ale limbii în intenţionalitatea prelingvistica. Întrebarea noastră este: Cum ar putea animalele, aflate în posesia unor forme prelingvistice de intenţionalitate sa determine evolutia limbii? Nu ştim, de fapt, modul în care limba a evoluat, şi în lipsa unor dovezi fosile nu ştim exact cum a evoluat, dar ştim că a evoluat, iar noi ar fi trebuit cel puţin să fim în măsură să răspundem la întrebarea: Cum ar fi putut aceasta evolua?
Vreau să subliniez faptul că această abordare este destul de diferita de abordările standard. Davidson, de exemplu, a crezut că numai o fiinţă care are limbaj poate avea anumite tipuri de actiuni intentionale cum ar fi: convingerile si dorintele. Cred că el a inteles limba exact pe dos de cum o fac biologii. In timp ce animalele au intai perceptii si pe baza acestora dezvolta actiuni intentionale si apoi un mod de comunicare printr-un limbaj specific, la om este așa: se pleaca, nu de la perceptie spre limbă, ci de la limba spre perceptie. Anumite specii de animale au percepţii, din ele deriva capacitatea de a actiona si devin apoi capabile de asteptari si intentii, dorinte pe care și le exprima printr-un limbaj specific speciei.
Scopul acestui articol este de a explica unele dintre caracteristicile esenţiale ale limbajului uman, şi voi sublinia mai ales acele caracteristici ale limbii, care se referă la om și societate.
Notă:  am spus "Ce este limba?" si nu "Ce este un limbaj cum ar fi franceza, germana sau engleza?" Aici nu-mi propun să respund la intrebarea: ce face ca o limbă sa fie distinctă de alta, ci mai degrabă mă preocupă ceea ce au toate în comun. Una din temele mele principale va fi sa evidentiez faptul ca, atat filosofia limbajului, cat şi lingvistica au tendinţa de a subestima, si chiar de a trata eronat rolul societăţii şi al convenţiilor sociale. Disciplina stiintifica ce se preocupa de societate in genere, Sociologia, tinde să subestimeze si chiar sa greseasca atunci cand prezinta rolul special al limbii în societate. 
Voi preciza, din nou, ca limba este esentialmente un fenomen social si spun aceasta nereferindu-ma la istorie, ci la faptul ca societatea umana este in primul rand o societate lingvistica. Cheia de legătură dintre limbă şi societate este noţiunea de deontologie, o noţiune care implică angajamente de diferite tipuri, despre care voi vorbi mai târziu. Limba, din motive pe care voi încerca să le descriu, necesită o deontologie, şi deontologia introdusa de limbă face ca societatea si civilizatia umana sa fie posibile.
Una dintre întrebările esenţiale abordate în această lucrare este aceasta: Deoarece comunitatile de animale sunt diferite de comunitatile umane, care dintre aceste diferenţe sunt importante si, mai exact, ce diferente sunt esentiale pentru aparitia si evolutia limbilor umane? 

 
                                   II. Limba ca fonologie, Sintaxa si semantica
 
              Este o informatie standard, prezenta in aproape orișice manual, aceea ca anumite limbi, cum ar fi franceza sau germana, sunt formate din trei componente: o componentă fonologică, care determină modul în care cuvintele şi propoziţiile sunt pronunţate, o componentă sintactică, care determină ordinea cuvintelor şi morfemelor în propoziţii, şi o componentă semantică, care atribuie un sens sau o interpretare cuvintelor şi propoziţiilor. In unele lucrari didactice mai sofisticate se spune ca ar trebui să existe, de asemenea, și o componentă pragmatică, care nu este o componentă a unei anumite limbi, ci mai degrabă, ea prezintă anumite constrângeri privind utilizarea limbii şi nu este inerenta unei anumite limbi, nu exista anumite constrangeri pentru franceza si altele pentru germana, ci, in genere este vorba de faptul ca sintaxa franceza este doar franceza, iar cea germana este doar germana. ??

Pentru scopurile noastre, putem ignora fonologia, deoarece nu este esenţial să ne ocupam de limba vorbită. (Este important, totuşi, ca orice limbă, indiferent dacă este vorbita sau nu, sa ne-o imaginam ca rostibila. Uneori se spune că oamenii cred în cuvinte. Excepţie e cazul în care se vorbeste fara ..... ceea ce nu este adevarat) Oamenii cred ca imaginile se formeaza datorita cuvintelor si ca intre imagini si cuvinte este un raport similar raportului logic dintre semantica si sintaxa. Ceva simplu, dar crucial.  Sintaxa – semantică se  organizează în conformitate cu trei principii: discretia, compozitia si creativitatea.  
  • Discretia este acea caracteristică prin care elementele sintactice îşi păstreaza identitatea în cadrul diferitelor operaţiuni sintactice. Astfel, de exemplu, atunci când se realizeaza o constructie semantica de un anumit fel, cuvintele (şi morfeme) nu-şi pierd identitatea lor. Spre deosebire de coacerea unui tort, în care ingredientele sunt modificate atunci cand sunt amestecate, atunci cand formulam o teză, putem pastra ideea si o putem expune folosind, fie opt cuvinte, fie douăsprezece cuvinte, dar nu putem totusi formula o teză in care sa avem  nouă cuvinte si jumătate.
  • Principiul Compoziţionalităţii este atât sintactic, cat si semantic si el devine o proprietate a limbajului. Din punct de vedere sintactic, un element complex, cum ar fi o frază, este alcatuit din elemente simple, cuvinte şi morfeme, în conformitate cu normele de formare a limbii respective. Din punct de vedere semantic, sensul unei propoziţii întregi este determinat de sensurile elementelor simple, carora li se asociaza împreună cu structura sintactică a frazei. De exemplu, intelesul tezei: "Ioan iubeşte pe Maria" este diferit de cel al tezei: "Maria iubeşte pe Ioan", chiar dacă ambele propozitii au aceleasi elemente, deoarece elementele sunt aranjate în mod diferit în propoziţii.
  • Principiul generativitatii, creativitatii se refera la faptul că operaţiunile sintactice ale limbii permit vorbitorilor sa creeze, sa genereze un număr nedeterminat de fraze noi. Nu este, strict vorbind, nici o limită superioară pentru numărul de propoziţii în orice limbă umană naturală. Din acest punct de vedere limba este infinită. Acest principiu este interesant din punct de vedere teoretic si dupa parerea mea, insuficient valorificat. De el se leaga acel lucru de care am amintit mai sus si despre care v-am spus ca implică o deontologie. Deontologia este esenţială pentru natura limbajului uman si am sa va explic imediat cum si de ce. 
                                                                   III. Societate si Limba

           În lingvistică şi filosofie, nu există o concepţie unanim acceptata cu privire la limbă, și nu există nici o unica teorie in ştiinţele sociale ale societăţii. Cu toate acestea, mi se pare ciudat faptul ca, atunci cand se discuta despre societate, pe traseul: Aristotel - Habermas, se înţelege radical greşit rolul limbii în formarea societatii, deoarece intrebarea care trebuie pusa nu este:  Cum a aparut societatea si cum si-a facut omul organizatii, cum a dezvoltat limbajul? Teoreticienii socialului nu pun intrebarea: ce este limba?, ci o presupun inerenta omenescului si trec mai departe. Si eu cred ca eroarea vine de la felul in care este pusa in corelatie societatea cu ideea de contract social. Teoreticienii acestuia spun: exista fiinte care au o limba comuna, ele ar putea forma o comunitate/societate bazata pe contract social. Cand de fapt problema este astfel: deoarece aceste fiinte au o limba comuna, se presupune deja ca ele au un contract social.

 ( Aceasta este prima parte dintr-un articol al lui John Searle despre limba naturala. Daca am sa pot, am sa pun pe blog si restul articolului. El este in limba engleza in original si l-am tradus cu Google Translate. ) Articolul se numeste ”What is Language? ”
scopul acestei incercari este sa îmi culc pisicile, unu, si doi sa ma mai clarific si eu cu niste chestii din logica si sociologie si filosofie.
  • cine se pricepe la Searle, poate sa imi lase comentarii folositoare si ii multumesc anticipat pe aceasta cale. 







Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails