 | |
| pictura suprarealistă contemporană |
A fost
odată ca niciodată. Patru crai înconjurau cu o armată o țară vai de capul ei de
stresată.
Unul era
craiul cu bani.
Unul era
craiul cu ani.
Unul era
craiul ieșit la petit.
Și ultimul
era craiul ușor de-asmuțit.
Cei patru
crai vroiau ceva. Oricine vrea. Așa e de când lumea.
Cei patru
aveau și ei ceva de dat, asa e când mergi la împărat.
Și totuși, și totuși țara nu vrea
Dupa 4 ore
de negociat, craii au hotărât că trebuie să stea.
Craiul alb
s-a pus pe nins.
Craiul roșu
pe aprins.
Craiul
verde pe împins.
Craiul
galben nu s-a prins.
Și ața au
rămas trei.
Numai că,
numai că dragii mei.
Din crai
frumoși și belicoși
s-au
transformat în porumbei.
Care-au
zburat pe ceruri sus
Într-un ținut necunoscut
Și de nu-or
fi găsit vreun pom
stau așezați
pe-un cap de om.
Dac-ar fi
cai, ar fi cam grei
Dar cum
sunt numai porumbei
Omul îi
poartă zi de zi
Prin
fostele bucătării
Prin
fostele sufragerii
Ale
tărâmului din somn.
***********
Povestea
zgârcitului și a generosului
Au fost
odată doi soldați.
Unul era
lung, altul pătrat.
Cel lung
avea o mână mare mare, și lungă foaaarte tare.
Cel
pătrățos era cam scurt
De mână,
minte și ….atât.
și au
plecat
în vizită la împărat.
Domnul le-a
zis, stând așezat,
Luați
fiecare un ducat
Și dați cu
el de un pământ ….de care nu știu, veți vedea, ducatul are treaba sa.
După ce
dați de un pământ curat, frumos, adevărat
Puneți
ducatul să se dea
De-a dura.
Un s-o
opri, acolo voi
Să îmi
chemați vreo trei flăcăi.
Atat zise
domnu, apoi
Chemă străjeru,
Condu-i jos
Și las
oblonu .
(dormea coconul.)
Plecara regii….
Am uitat sa amintesc
Ca din soldat, un imparat emancipat
Poate sa
faca -n orice ceas,
Un rege,
Cei doi
flacai
Plecara
spre taramuri noi
Ducand
ducatul,
Numai noi
Stam toti
sub pom.
Stam
asteptand
Sa fim chemati,
sa fim toti trei
Sa fim
alesi, sa fim zariti
Sa fim
poftiti.
SI ASA VOM
STA
PANA VA
TRECE GREVA ASTA!
