luni, 25 iulie 2016

soarta din perspectiva cuiva ocupat cu garderoba

      
     Cum stăteam de dimineață și contemplam un ochi de perdea, adică în limbaj plastic, un pervaz pe care pisica dormea, mi-am dat seama sub formă de figură de stil că o lume azi începea. Nu știu cum se numește această figură de stil, poate e o metaforă, poate o inversiune, poate o analogie sau poate altceva. Fix când mă gândeam mai intens, a sunat cineva. Atunci am priceput că e vorba de cenzura aia de care pomenește Blaga, cenzura care nu te lasă prea mult să zăbovești lîngă o idee fără să apară ceva materie care te debarasează de ea..
Mi-am schimbat poziția în casă mai aproape de telefon, când îngerul mi-a tras un upercut in stanga de aproape m-a proiectat in balcon. Nu știu dacă era de bine sau doar mă zorea să pun și eu pe mine o haină, care să evidențieze ce este soarta. Am uitat să precizez că îngerul, așa invizibil cum era, purta deja melon, la o oră cam matinală după părerea mea.
Soarta, zise îngerul sub chipul unui croitoraș, punîndu-și aripioarele și aureola pe un umeraș, ește așa ca o cămașă de care te-ai plictisit deja. I-a trecut vremea când te dădeai mare cu ea, ești un pic mai ponderală la vârsta asta numită în mod optimist a doua și nu îți mai stă bine cu ea în forma inițială. N-ai ce face, trebuie să o porți azi, e adecvată cu ziua și cu situația și atunci pui mana pe o foarfeca, uite așa, și o ajustezi un picuț, pînă când poți ieși în lume cu ea.  Ajustatul nu trebuie să fie ceva complicat, poți de exemplu să reduci toată acțiunea la tăiat. Dacă ai să te simți mai veselă într-o zi ai putea să îi adaugi un peticel, o fundiță sau niște accesorii poetice pe undeva. Ai putea, dacă se uită mult timp o doamnă cruciș la ea, să îi coși și tu un tiv sau să o surfilezi la marginea vizibilă cu un pic de catifea. În orice caz, această cămașuță cioparțită te va proteja de arșiță, de un sărut pe buric și de cineva care vrea neaparat să te tatueze pe un omoplat în mod neanunțat.

P. S. Ce a urmat este într-un fel previzibil pentru un înger ordonat, și-a așezat pe umeri aripioarele și melonul cu aura, a întors pisica adormită cu fundul la mine ca să doarmă mai relaxat și nu știu să vă spun unde a plecat, eu m-am apucat de strîns niște penițe de pe jos cu ajutorul cărora acest text am redactat.

jos, am semnat,
al dumneavoastra devotat admirator Antonio

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails