miercuri, 1 iulie 2015

Jurnalul lui Antonio

          
      Mă numesc Antonio şi sunt sicilian. Am cîteva zile de cînd sunt în slujba noului meu stăpîn. Stăteam în piaţeta din Roma cînd a trecut pe lîngă mine şi mi-a spus:
-Merg la Milano. Vrei să mă însoţeşti? Am nevoie de un servitor. Plătesc 10 florini pe săptămînă.
Sincer sa fiu, în ziua aceea cam duceam lipsă de vreo slujbă şi de dormitul în hanurile proaste mă cam săturasem, aşa ca m-am învoit pe loc.
- Mergi să iei bagajele, mi-a spus, sunt la gara Appio.
Acum stau în camera mea şi mă gîndesc că stăpînul meu a văzut mai mulţi băieţi în timpul zilei şi că m-a ales pe mine pentru lipiciul meu la fete. Chiar azi, de faţă cu el a venit o tînără italiancă bronzată şi mi-a spus:
-Ceao Antonio, mă mai ţii minte?
M-am uitat o clipă la ea şi în minte mi s-au amestecat tot felul de nume. Trebuie să fii fost printr-o speluncă, undeva pe întuneric, pentru că nu îmi aminteam nimic.
Camerele noastre sunt sus, aproape de mansardă, faţă în faţă. A mea dă în grădina din spate, a lui spre munţi.
Dimineaţa, cerul e albastru ca peruzeaua şi senin. Norii stau suspendaţi pe boltă fără să se amestece cu cerul, care din spatele lor se zăreşte la fel de albastru. 


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails