marți, 23 septembrie 2014

Irlanda




Dimineaţă gri- metalizat ca o maşină nou nouţă. Plecăm. Căpitanul vine şi-mi spune<<<<<<<<<<<<<<<<<<, care înseamnă pe limba noastră că va fi cerul albastru ca albăstrelele.

Mergem spre Irlanda.

În cabină este un cufăr cu cărţi vechi irlandeze. Răsfoiesc una. Este despre animale, scene de vînătoare, cai alergînd pe pajişti, oi în ţarc, o vînătoare de fazani. O alta are ilustraţii cu regele Arthur. Multe scene desenate se petrec pe malul unor lacuri limpezi, înconjurate de munţi.

Frontiera din sud

Un pîrîu şerpuieşte de-a lungul frontierei. Ţărmurile sunt roz, ca pămîntul fără vegetaţie. Pustiu în adîncime. Din cînd în cînd mi se face frig. Căpitanul scoate din buzunar o cutiuţă muzicală. O balerină se învirteşte şi cutiuţa cîntă cu clinchete cristaline o melodie clasică. Atunci frontiera se vede subţire şi pămîntul se rotunjeste în zare.
-          Hai să plecăm de aici.
Ne intoarcem. Urc în cabina mea şi vaporul pleacă pufnind. Iau o carte şi încep să citesc. “Omul fără însuşiri “ de Robert Musil. Sunt la volumul trei.


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails