vineri, 18 ianuarie 2013

Echivoc



ca lătratul unui cîine la luna
 Din adîncul fîntînii
era noapte şi cîmpul plin de oieri, fiecare adormit în propriul tril
Eu treceam printr-o galerie de cîrtiţă căutîndu-mi chibriturile
Şi cîteva fire de tutun de pipă.
Cîinele negru al prieteniei noastre se învîrtea în loc căutîndu-şi un culcuş
Sub degetele mele blana sa
Sub urechea sa viorile tale

Aşa treceau zilele la începutul lumii
Cu mine făcînd săpături
Cîteodată îmi şopteai: mai uită-te şi tu în sus, măcar dimineaţa
Da, da, cînd se desparte ziua de noapte
Sub semnăturile roz ale norilor, să vezi
mustaţa mea de vultur. 

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails