duminică, 8 ianuarie 2012

La ocazie




Pînă la capătul deşertului era cale de 800 de mile
Cel mai des se călătorea cu autobuzul
Lumină palidă de seară, fără adieri
şi nici un navetist, nici o caravană
Atunci ai trecut pe acolo, prin faţa staţiei
Nu ştii, mai opreşte pe aici autobuzul, te-am întrebat
Nu ştiu, mi-ai zis, dar îngerul meu ştie,
şi l-ai trimis să –l aducă
La capătul deşertului începea metropola,
seara ţîşneau lumini din vitrine şi faruri, ca nişte
scîntei din fierăria văzduhului.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails