marți, 12 ianuarie 2010

potop



Ultimul potop m-a găsit oarbă
Aşa n-am văzut scoicile lucind în cîmpul cu mărgele
ci doar umbra genei tale tremurînd în zîmbetul de-ieri
prin comunele călătorii ale minţii
În batista cu iniţiala ultimei corăbii
Gonită după mirodenii şi mătăsuri,
dincolo de marele zid,
toamna încremenită în ochiul de jder curge
din papirusuri de cireş şi
literele negre din păsări
cad şi ele
şi plouă
plouă
alambicat, sobru, mărunt
cît o sută de paşi de furnică

3 comentarii:

Anonim spunea...

nu stiam cit esti de lirica.... e foarte frumos poemul tau....

kumar spunea...

beautiful images

spera spunea...

Multumesc. Nici eu nu stiam ...

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails