duminică, 13 septembrie 2009

Vînzătorul de cofraje


A fost odată un vînzător de cofraje. În magazinul său se aflau numeroase stive colorate în alb, roşu, verzui, negru etc. Oamenii din orăşelul acesta cumpărau de la el cofrajele pentru ouă. De aceea culoarea cea mai vîndută era albul. Dar existau unii clienţi, mai rari, e adevărat, care cereau cofraje pentru elementele din tabelul lui Mendeleev, pentru instrumentele unei orchestre, pentru formele de relief sau pentru alfabetul chinezesc.
Cu alte cuvinte, vînzătorul de cofraje era util atît cetăţenilor obişnuiţi, cît şi oamenilor de ştiinţă, profesorilor sau altor colegi de breaslă. Vînzarea cofrajelor s-a dovedit o afacere profitabilă, aşa că vînzătorul în scurt timp a devenit foarte bogat. Doamnele din orăşel s-au gîndit că n-ar strica să-şi mărite fetele cu el, iar bărbaţii îi sugerară să iniţieze un partid, al cofrăjarilor- şi să candideze pentru preşedinţie. Dar el îi refuză în stilul său negustoresc şi atunci îl lăsară toţi, politicoşi, în pace.
Într-o zi, vînzătorul de cofraje se îndrăgosti de o fată frumoasă din orăşelul vecin, care era dansatoare şi chelneriţă într-un bar. Onduleurile braţelor şi şoldurilor dansatoarei îl ameţeau pe vînzătorul noastru aşa de mult, încît începu să încurce culorile şi etichetele, şi aşeză plutoniul printre răzoarele de flori, iar praful de scorţişoară în cofrajul cu sistemul solar. Ca să iasă din încurcătură, mai adăugă o dimensiune cofrajelor, făcînd combinaţii mai complicate, aşa că se puteau cumpăra acum cofrajele cu prăjituri numerice sau animale de grădinărit. Cetăţenii, întîi refractari la noile cofraje, cu timpul deveniră încîntaţi de noutatea situaţiei şi veniră cu sugestii. Ministrul Apărărilor şi Atacurilor făcu o vizită în oraşel şi cumpăra cofrajele cu ouă cuantice pentru următorul război, pentru a le arunca în capul inamicilor, deoarece se prefăceau în stingătoare de incendiu goale sau în cozi de cal fără cal, în nuci seci şi roţi de automobil desumflate. Cei din tabăra adversă erau nevoiţi să capituleze după prima bătălie. Dar vînzătorul nostru era interesat doar de dansatoarea din bar şi îi trimitea zilnic cîte un cofraj cu cele mai neobişnuite amestecuri pentru omletele de la micul dejun, pe care ea le primea cu încîntarea unui bacşiş consistent. Şi multe altele pe care le-a mai făcut pentru ea şi care au legătură logică tot cu cofrajele cvadridimensionale.
Povestea se încheie cu nunta celor doi şi cu extinderea afacerii dincolo de ocean. Aşa că, dragi vizitatori, dacă veţi vedea la magazin cofraje cu ouă, cu panseluţe sau cu pastiluţe să ştiţi ca provin de la personajul nostru.

5 comentarii:

Gamaliel Duze spunea...

Ce frumoase-s poveştile astea... Păcat că nu le pricep sensul ascuns, că ştiu că au unul. Dar le citesc şi eu ca-n copilărie (btw, prima carte citită a fost una de basme, cred că aveam vreo 5 ani, cred că am citit-o de 10 ori, că era singura carte considerată mai pentru vârsta mea din tot ce avea străbunica pe la ţară; poveştile triste aveam oricum un efect devastator asupra mea, şi nu pricepeam de ce trebuie să fie şi basme triste sau cu episoade triste...)

spera spunea...

mulţumesc că ai răbdare să le citeşti. sensul lor ascuns este ascuns şi pentru mine, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi. am găsit şi eu multe basme triste, chiar horror unele. culmea e că de cîte ori începe şcoala mi-aduc aminte mai ales de acelea...

Grădinariu spunea...

Oricum chestiile astea ascunse mă sperie.

S-he spunea...

Chiar mi-a placut...a fost foarte draguta povestioara! :)

Hmmm...azi trebuie sa fac piatza...cred ca o sa arunc un ochi si pe la cofraje ;))



Diana.

spera spunea...

@ S-he: mi-am amintit cu ocazia comentariului tău că ouăle sunt produsele cele mai sensibile la modificarea cursului euro...mai ceva decît benzina. mă bucur că ţi-a plăcut povestea.
@ Mihai: pe mine mă sperie mai mult ceea ce-i prea la vedere.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails