duminică, 9 noiembrie 2008

previzibilul sfîrşit (de săptămînă)


Joi dimineaţă, regina se trezi singură. Regele plecase la vînătoare, pescuit sau în cine ştie ce colonizare extraterestră. În ultima vreme, regina îl auzise vorbind tot mai des despre « Campania Electorală », un joc pe care-l juca în reţea cu şefii altor ţări. E adevărat, îşi spuse ea, Alteţa Sa nu s-a maturizat încă, dar aşa idee ridicolă n-au avut totuşi strămoşii noştri, oricît de excentrici ar fi fost. Nu îşi amintea ce visase, dar cînd ieşi în balcon, supuşii nu-i sesizară prezenţa, lucru nemaîntîlnit pînă atunci. În primul ei gînd dădu vina pe povestea cu « Electoratul »; uneori oamenii simpli sunt cu imunitatea slăbită şi orice modificare în hobby-urile regeşti îi afectează. Simptomele erau clare: curtenii vorbeau în gura mare, cu neruşinare chiar, despre schimbările la care regele se gîndeşte şi care nu pot fi mai rele decît ce e acum. Îl căută pe soldăţel şi negăsindu-i privirea aţinţită asupra ei, înţelese că boala aceasta necunoscută e pe cale să îi atingă chiar şi pe cei mai rezistenţi. La amiază, îl întrebă pe Doctorul curţii dacă nu există vreun medicament pentru gripa cea nouă. "Poporul a auzit că ar exista unul în ţările străine, care se cheama « Democraţie Liberală » majestate, spuse somitatea sa. Dacă l-am produce aici am fi şi bogaţi şi liniştiţi. Majestatea voastră ar putea dormi fără vise, astfel am reduce cheltuielile cu armata, care ar deveni inutilă. Vistieria este oricum subţiată de cînd cu noul joc al regelui. Ar trebui să ne gîndim la asta, toată lumea caută drogul ăsta şi îl consumă, e la modă. Uşierul, vizorierul şi alţi responsabili cu securitatea spun că se poate procura de la contrabandişti, mai scump e adevărat, dar merită pentru efectele pe termen lung, de pînă la cîteva generaţii bune. Doamnele de la curte îl caută pentru curele de slăbire, iar tinerii noştrii numai asta ronţăie toată ziua. Oricît încercăm să le spunem că e dăunător şi dă reacţii violente organismului, că e semn de proastă creştere să-l molfăi în gura mare cînd vorbeşti cu un om în etate şi cu funcţie mai ales, …nu prea ţine. Fură sau vînd din casă obiecte de valoare ale familiei, şi-l procură singuri, iar pentru că e interzis, se şi învaţă repede cu el şi vor mai mult. Acu, fie vorba între noi, Alteţă, unde s-a mai pomenit în zilele noastre un regat ca acesta care să nu aibă oleacă din « Democraţia Liberală »? Măcar din cînd în cînd, eu ştiu, de pildă, de ziua regatului..."
Regina îl ascultă îngrijorată. Cu toată incompetenţa sa dovedită adesea, somitatea sa mai avea şi dreptate.
Chemă vistiernicul curţii, bufonul, şambelanul, paharnica şi alţi doi membri ai consiliului de administraţie şi le dădu ordin să fabrice ecusoane cu blazonul regal pe care să le poarte toţi locuitorii pentru a se apăra de virusul necunoscut. « Scopul este să îi detectăm imediat pe vînzătorii de droguri ostile regatului, spuse regina. Aceştia vor veni fără ecuson. Îi veţi legitima la graniţă şi îi veţi urmări cu atenţie cînd intră şi cînd ies, cu cine şi despre ce discută şi mai ales dacă nu cumva sunt contaminaţi cu « opinia liberă», care am auzit că este primul simptom al bolii. Toţi cei infestaţi trebuie izolaţi şi populaţia în scurt timp vaccinată ! ». « Cum vaccinată, majestate? întrebă doctorul. Ca să fabricăm vaccinul ne trebuie virusul… » Pînă una alta, spuse regina, faceţi un tabel nominal cu cei care au febră, aduceţi-l să-l semnez şi ştampilez şi lipiţi-l pe uşile caselor, în pieţele publice, la intrarea în instituţii şi în magazine, ca să vadă toţi ce vor păţi. Şi voi cumpăraţi o bucată şi faceţi repede un antidot, pînă nu e prea tîrziu. Dar aveţi grijă să nu vă molipsiţi! Că mă trezesc şi eu într-o zi bolnavă, dacă mai stau pe lîngă voi….


Vineri dimineaţă, regina se trezi singură. Regele, întors pe partea cealaltă, visa partide de toate culorile şi extremele, iar pe geamul regesc nu se întrezăreau încă zorii.
Deodata auzi paşi pe hol. Se ridică încetişor şi îl zări pe soldăţelul de lemn trăgînd cu ochiul pe gaura cheii în apartamentul domnişoarei de onoare. Regina tuşi sugestiv, dar soldăţelul nu auzi. Se apropie de el, apoi se răzgîndi, făcu stînga-mprejur şi se întoarse în pat. În fond, în noaptea aceea nu visase nimic urît.


Sîmbătă dimineaţă, regina se trezi singură. Pînă şi la casele regale lucrurile pot deveni previzibile. De pildă, îşi scoase ochelarii de pluş şi-l sună pe mobil pe soldăţel pentru a-i povesti coşmarul despre « Campania Electorală », care escaladase visul regelui şi ajunsese la ea. Dar în loc de vocea acestuia, o voce feminină, pe care regele ar fi găsit-o erotică, dar ea îşi spuse că e doar foarte obraznică, şopti : « acum nu suntem disponibili, reveniţi, poate vom fi…». Cîteva secunde regina privi prostită portretul străbunicii şi i se perindară prin faţa ochilor toate capitulările femeilor din dinastie. Furioasă, se îndreptă către biroul Primului Ministru pentru a convoca o şedinţă de urgenţă. Dar ceva nemaipomenit la o aşa curte regală o făcu să-şi transforme mersul apăsat într-un uşor pas de balerină. Lîngă uşa domnişoarei de onoare, soldăţelul, puţin aplecat murmura: «… da, domnişoară… ori noi ori ei, domnişoară... » Pînă în inimă simţi majestatea sa baioneta geloziei, pentru că vocea care-şi povestea visele urîte era dulce şi mult mai tînără. Dar cînd auzi în spate un foşnet, întoarse capul şi o zări pe soţia Primului Ministru uluită de întîlnire, care ascultase, ca şi ea, vocile celor doi. O singură privire îşi aruncară cele mai importante doamne din ţară, dar suficient de rapidă ca să îşi surprindă reciproc în mişcarea genelor şi rictusul gurii- umilirea, durerea şi furia. Se îndreptară apoi amîndouă spre soldăţel şi domnişoară şi îi întrebară într-un glas: Unde vă este ecusonul? Pentru încălcarea Regulamentului de Ordine Interioară sunteţi condamnaţi! Golanilor !

Luni dimineaţă, la ora 7, regele se hotărî să preia controlul. Condamnarea soldăţelului o aruncase pe regină într-o depresie adîncă. Şi nu numai pe ea, şi pe nevasta primului ministru, pe domnişoarele de onoare şi chiar şi pe unele membre ale consiliului de administraţie. Îl chemă pe doctorul curţii şi îi porunci să adune înţelepţii din imperiu şi să-l cloneze pe soldăţel în atîtea exemplare cîte o cer nevoile împărăţiei. El avea treburi mai importante de făcut, decît să asculte visele rele ale unor femei care se plictisesc acasă. Urma « Campania Electorală » , versiunea Highscool.

2 comentarii:

radu gonciar spunea...

am încercat şi eu să redau narativ un film cu proşti, dar tot nu-mi vine cheful. mai ales că e un film cu proşti în care joc eu însumi.

spera spunea...

da, te înţeleg. mie îmi vine pînă intru pe poartă, dupa aia, parcă o siringă uriaşă îmi extrage tot ce am mai bun...abia în clasă îmi mai revin, da dacă agresează cineva uşa de la intrare sau timpanele mele, pic iar...

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails