luni, 6 octombrie 2008

Generalizări şi abstractizări


De la începuturile clasice pînă în zilele noastre postmoderne (sau postpostmoderne), orice singurătate a Evei devine prinţul cu care îşi încheie săptămîna, şi orice singurătate a lui- prinţesa lîngă care ar dori să o înceapă. Uneori, cele două personaje (singurătăţile ei şi lui) se întîlnesc. De aici încolo e comedie sau tragedie. Adică teatru curat.
Am găsit, de fapt, un pretext pentru muzica lui Janis Ian; clipul dulce deasemenea( cu trandafiri, frumoase şi misterioşi de acum 100 de ani, castele şi Michael York) preferabil piesei de teatru de aseară, care ar fi vrut să fie tot despre fantasme şi pasiunea iubirii, nu fantome şi alt fel de pasiuni, aşa cum a ieşit.
Tea and Sympathy

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails