duminică, 27 iulie 2008

Electricianul şi căpşuna- Partea a doua

Întîlnirile din vise

De cum văzu trăsura cu cai, electricianul se gîndi că erau sigur de cristal de cuarţ şi, uite că aici s-a ajuns cu tehnologia foarte departe, dacă electricitatea nu mai era necesară nici ca să lumineze măcar un drum.
Adună licuricii care i se aşezaseră pe păr, îi puse pe cutiuţa cu căpşuni şi porni. Licuricii luminau pădurea aşa, ca ziua şi în curînd ajunse la un zid înalt de piatră, la zidul unui turn.

Se plimbă pe lingă ziduri căutînd o intrare, dar nu găsi niciuna. Atunci îşi aminti un cîntec pe care-l visase, despre o căpşună în formă de inimă şi chiar de la primul vers ajunse în interiorul turnului.
În turn era de fapt un ţinut de vis. La propriu, nu la figurat, pentru că aici totul avea legătură cu visele. Existau şcoli care învăţau copiii de la cele mai fragede vîrste să înţeleagă simbolurile din vis, facultăţi şi fabrici care foloseau specialişti pentru crearea viselor de tot felul, dar mai ales a acelora care să ofere un sens vieţii.
Din loc în loc, agenţi de pază şi ordine verificau să nu se strecoare nici un vis nefiresc printre cele aprobate şi care zilnic erau livrate în marile magazine locale sau transportate în tiruri, vapoare şi avioane către ţările străine. Ţara era prosperă datorită mai ales comerţului cu vise. Marile companii cereau pentru angajaţii lor vise care să crească profiturile acţionarilor, spitalele vise igienizate şi chiar panacee, parlamentele statelor lumii şi armatele solicitau vise din care să nu lipsească îngredientele : « Libertate » şi « Dreptate ». Uneori şi şcolile de stat solicitau vise şi chiar familiile cu putere financiară mai mare. Pentru că visele erau fragile şi livrarea lor necesita condiţii speciale de depozitare, erau scumpe. Nerespectarea regulilor cu privire la fabricarea viselor putea duce la adevarate catastrofe, mai ales dacă într-un vis al cuiva se strecura o idee fixă a altcuiva sau dacă simbolurile se amestecau în mod nepotrivit....Atunci visul se transforma în coşmar, beneficiarii lor deveneau nefericiţi într-un mod cronic. Nu pot să vă explic cum de ştia electricianul toate acestea, dar le stia şi încă bine, pentru că am observat o tresărire, aş putea spune chiar de teamă atunci cînd păşi în interiorul unui supermarket de vise. Se amestecă printre cumpărătorii care priveau cu atenţie ultimele produse. Aproape toate conţineau chipul prinţesei cu ochii albaştri.
Electricianul se gîndi că dacă ar cumpăra un vis, ar putea cere detalii despre prinţesă, şi asta fără să bănuiască cineva ceva. Îl întrebă pe unul din consultanţii de la un mic birou: cît costă un vis cu prinţesa, cît durează, dacă se poate repeta, dacă are garanţie şi unde poate fi găsită. Pînă la ultima întrebare, consultantul îi răspunse politicos, apoi începu să-l cerceteze cu atenţie. Pentru că totuşi privirea electricianului nu îi transmitea nimic periculos, îşi spuse că este cu siguranţă vreun turist care trebuia trezit la realitate.
-Prinţesa nu există, îi spuse el rîzînd sarcastic, este un produs publicitar. Iar ochii ei albaştri sunt ingredientul cel mai profitabil. Să ştii că s-a lucrat foarte mult la obţinerea acestei nuanţe naturale.
-Nu se poate, eu am întîlnit pe cineva care spunea că a cunoscut-o, care mi-a descris-o aproximativ astfel, spun “aproximativ” pentru că aţi uitat să adăugaţi coşul cu căpşuni de hîrtie, insistă personajul nostru.
-Aş, căpşunile sunt inexistente şi ele. Au rezultat dintr-o greşeală care ne-a adus pagube uriaşe. Creau în jurul lor numai cîmp negativ, iar clienţii nu agreau această imagine a prinţesei cu căpşuni. Din produsele mai noi le-am eliminat, pentru că ni s-au făcut reclamaţii cum că în urma acestor vise mulţi au căpătat alergii.
Electricianul se hotărî să îi arate angajatului că nu este adevărat şi îi întinse o căpşună din cutiuţă, dar pentru că nu reacţionă i-o plimbă prin faţa ochilor şi i-o aşeză chiar în palmă, dar el întoarse mîna ca să-şi aranjeze basca şi capşuna căzu pe podea. Încercă acest lucru şi cu alţii şi dintr-o cutie întreagă mai rămase cu o singură căpşună. Concluzia pe care o trase electricianul a fost aceea că locuitorii din ţara respectivă pur şi simplu nu vedeau căpşunile. Se întristă la gîndul că nici în ţara tuturor posibilităţilor locuitorii nu le tolerau. Atunci, pe lîngă el trecu în fugă un copil strigînd: Promoţie! Vise cu prinţesa la jumătate de preţ! Vise noi! Ofertă limitată!
Oamenii se îmbulziră să cumpere visele şi formară o coadă lungă, care se despărţea la două ghişee.
Deasupra unuia scria: “Vise alb-negru”, iar a celuilalt- “Vise color”. Fiecare ghişeu avea o imagine mare cu prinţesa aşezată pe tron, cu privirea senină şi albastră şi, din orice direcţie te uitai, ţi se părea că se uită numai la tine. Electricianul se hotărî să meargă la ghişeul cu vise alb-negru, pentru că acolo coada era mai mică.
Cînd ajunse în faţă, vînzătorul îi spuse că visele noi tocmai s-au terminat. Văzîndu-i dezamăgirea, adăugă:
-Dar vă putem da un vis mai vechi, din cele refuzate la export, în care prinţesa face origami. Din acestea mai avem multe. Dintr-o neglijenţă, un angajat a strecurat aceste căpşuni în vis şi nu le-am mai putut scoate. A folosit pentru lipituri particule necunoscute pentru noi şi a refuzat să ne spună reţeta. Electricianul se interesă cine era angajatul.
-Era un electrician, a fost angajat demult, de altfel sîrguincios şi onest, dar a încălcat Regulamentul şi noi l-am concediat. Nu mai există decît o fotografie a lui în arhivele Academiei de Vise.
După ce cumpără un tablou de vis alb-negru plecă la Bibliotecă. Acolo, cînd privi fotografia inventatorului căpşunilor, electricianul încremeni.
În imagine era el.
Ieşi în stradă tulburat. Cumpărătorii se grăbeau să intre fiecare în noul vis propriu. În scurt timp, electricianul rămase singur pe stradă, contemplînd chipul prinţesei. Căpşuna din mîinile prinţesei, ţinută cu gingăşie era mai frumoasă decît tot ce cultivase el vreodată. Atunci simţi cum cutiuţa din mînă devine caldă, se luminează şi arde. O lipi de căpşuna din tablou şi se făcu deodată un arc electric. O lumină albastră îl învălui, închise ochii şi cînd îi deschise, era într-o casă bătrînească. La masă, bunicii prinţesei zîmbeau.
Chiar atunci se deschise poarta casei şi văzu pe geam o trăsură trasă de doi cai. Ca-n interbelică.
Sfîrşitul părţii a doua
image by Newton

4 comentarii:

radu gonciar spunea...

interesant că primul lucru pe care l-ai descris atunci când ai vorbit despre tărâmul viselor este curicula şcolară.

spera spunea...

Deformaţie profesională. Tot zic să scap de asta, da mă urmăreşte peste tot, inclusiv în vis. Ar trebui să dedic o poveste curriculei, curriculumului şi obiectivelor lor ca să mă vindec. Da şi pe tine văd că te bîntuie...

Filonous spunea...

Măi, dar visele alb-negru nu sunt ale vietăţilor mai puţin dezvoltate? Cred că ai făcut o judecată de valoare indirectă. Electricianul părea un băiat deştept... :)

spera spunea...

Nu e adevărat. Să vezi albastru într-un vis alb -negru nu e aşa uşor...În plus, visele alb -negru au atmosferă. (Tu trebuie să ştii mai bine, de la Stan şi Bran.) Apoi, nu e acelaşi lucru visul cu vederea... Şi, da, electricianul nu e un oarecare, deşi aşa pare la prima vedere.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails