partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

marți, 2 octombrie 2007

cristaline


Am insomnii şi asta mă face să am o relaţie defectă şi cu ziua de după. Sau invers, ar zice un specialist în tenebre. În sfîrşit, mi-am amintit de una din fobiile mele. Fobia cu pricina avea legătură cu cristalele. În vremea copilăriei mele, cînd intram în cîte o casă, mi se lipea privirea de vitrina cu cristale. Aproape toate casele aveau această vitrină. Un spaţiu destinat paharelor, solniţelor, cupelor de îngheţată, albe sau roz, de obicei vitrina avea în spate o oglindă, pentru efectul de multiplicare, probabil. Întotdeauna aici nu exista praf, vitrina era încuiată şi paharele din ea nu se foloseau. Aproape niciodată. Poate în ziua în care veneau în peţit rudele băiatului, la cumetrie sau un parastas...Făceam primii paşi în sufragerie şi fixînd paharele, simţeam cum mintea mi se goleşte încet de gînduri şi de voinţă, ca într-o transă. Orice dialog normal era aproape imposibil. El se transforma într-un protocolar schimb de tîmpenii, în care, din afara mea mă auzeam vorbind despre chestii care nu mă interesau niciodată şi despre care, de obicei n-aveam habar. Prin anii 90 mi-a revenit fobia. Cînd studenţii, mulţi pe atunci se iniţiau în tot felul de practici şi teorii de peste mări şi ţări, purtau la gît un cristal. Conform unei cărţi de notorietate, cristalul trebuia preferabil purificat în apă cu sare ...de mare 30 de zile şi nu trebuia atins de nimeni, pentru că redevenea impur...Unii îşi protejau cristalul într-un săculeţ mic de pînză sau piele, alţii te preveneau înainte de a te saluta...să nu atingi cumva cristalul. Cînd mă întîlneam cu cineva care purta un cristal la gît deveneam brusc neliniştită. Nu aveam niciodată intenţii de atingere a lor, dar teama pe care le-o citeam în ochi şi care li se concentra pe acest obiect, mă făcea să vreau să fug cît mai repede. Ajunsesem să-mi aleg colegii de bancă în amfiteatru, de cameră sau de alte proximităţi după lipsa cristalului de la gît.
Se face dimineaţă. Azi e prima mea zi de şcoală. Avem în cancelarie o vitrină care stă încuiată şi e goală. Probabil, gîndul că directoarea, inspectoratul sau, mai rău, ministerul ori comunitatea locală ar pune ceva de cristal acolo nu m-a lăsat să dorm.

5 comentarii:

Anonim spunea...

ehe, acum parca as purta si eu niste cristale la gat, dar cu conditia sa fie swarovski! cat despre vitrina scolii, se va deschide cu ocazia craciunului sau de 8 martie, pentru a depozita diverse "capodopere" primite de pe la bietii copii!

radu spunea...

oare cum ar arăta lumea fără vitrine şi fără dulapuri?

Anonim spunea...

Mie mi-era frică de iepuri...

spera spunea...

@Radu: ca o scenă de teatru probabil, care face posibile jocurile de limbaj ale fiecăruia, nu doar ale unora, inspectorat, director, profii de info etc...

spera spunea...

@mihai, aka marcus, aka stelian mihai, aka houston( tot nu stiu ce inseamna aka, dar am văzut ca -l foloseste Radu, deci e bine sa scriu aşa): păi e mai uşor să fugi după iepuri decît după bizoni, bouri, boi, oi, b...iar dacă fug ei după tine, faci Agronomie, deci vei avea instrumente suficiente şi ( zici tu), necesare, ca să le vii de hac.
spera...la întrecere cu ahile

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails