partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

duminică, 26 decembrie 2010

cu Frederic recente şi în avans ştiri


Ştiri din străinătate
Cîntăreţii din cor au avut Crăciunul acesta eşarfe verzi. Printre cei cinci cîntăreţi din ultimul rînd, unul semăna aşa de tare cu mine, încît mi-am permis să-i zîmbesc tot concertul, bineînţeles, fără să aibă habar. Abia după ce a coborît prin faţa altarului am văzut că nu era femeie. Erich îl confundase şi el.

Ştiri interne
Îmi place cuvîntul „căscăun„ pentru cineva mut de uimire. În rest, ori de cîte ori lipsesc partiturile, viaţa mea e mai tristă. Sper anul viitor să fiu mai puţin uitucă.

În încheiere, dragii mei,
Povestea de Anul Nou a lui Frederic, scrisă pentru fraţi şi surori
(şi pentru logicienii care au avut, cel puţin odată în viaţă, o obsesie despre ploaie)
"Un mare foc de artificii a fost anunţat, dar n-a mai avut loc din cauza ploii. Ciudat lucru, nu, ori de cîte ori se anunţă focuri de artificii se face timp urît.
Un oarecare domn avea un frac frumos şi de cîte ori îl îmbrăca începea să plouă cu găleata şi se întorcea acasă ud pînă la piele. Plictist, s-a dus la croitor şi l-a întrebat care este cauza acestui fenomen. Croitorul, surprins, a clătinat capul şi l-a rugat pe acel domn să-i încredinţeze fracul pentru cîteva zile, căci altfel nu ar putea să-şi dea seama dacă acestă fatalitate nu ar fi legată de pălărie, sau de pantofi mai degrabă decît de haina clientului său. Fără multă vorbă, croitorul şi-a pus fracul şi a ieşit; imediat a început să cadă o ploaie torenţială. Nenorocitul a trebuit să ia o trăsură şi să se întoarcă acasă, căci îşi uitase umbrela, sau (după cum spuneau unii) soţia croitorului luase umbrela ca să se ducă să ia cafea de la o verişoară sau o prietenă. Oricum ar fi fost, croitorul a fost udat şi fracul înmuiat. A trebuit să aştepte să se usuce singur. În aşteptare, croitorului i-a venit o idee: să descoasă fracul pentru a vedea dacă, din întîmplare, nu ascunde ceva farmece capabile să aducă norii şi să facă să plouă. Straşnică idee! A descusut mînecile şi n-a găsit nimic. A descusut şi faţa şi ce credeţi că a descoperit? A descoperit în dublură o bucată de afiş care anunţa un foc de artificii! A înţels cum stă treaba, a scos afişul şi de atunci n-a mai plouat niciodată cînd a îmbrăcat fracul!"
La mulţi ani!

duminică, 12 decembrie 2010

Lui Frederic despre politeţe



Îmi lipseşte curajul, chicoti soldatul
pregătindu-şi două duzini de bulgări pentru duşmanul din batalionul de vis a vis
Îmi lipseşte curajul, scoase limba preşedintele Americii gata să prindă doi fulgi deodată
Îmi lipseşte curajul, suspină doamna sculptîndu-şi persistenţa în chanelul de pe eşarfa mov
Imi lipseste curajul îndrăzni domnul fumuriu pe bancheta din spate
Imi lipseşte curajul îşi sărută melancolica
insuficienta melancolie
din puful de păpădie

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Insuportabila uşurătate a primăverii


Fiecare a văzut-o azi
cel puţin o dată
Primăvara în noiembrie
Cum face acrobaţii în tonuri
aurii şui arămii
cu îndrăzneală prinde cu degetele ei fierbinţi bărbia şi-ţi
ridică ochii după hologramele apusului în plină amiază
zoreşte apoi în trăsură pe străzile Cracoviei şi Varşoviei unde ce sentimental! aruncă trecutul în prezent cu o pasă reuşită
vindecînd pentru cîteva zile nostalgia
Unii oameni se îndrăgostesc atît de uşor de ea
Este de ajuns să-i zîmbească unei veveriţe ce-i trece prin faţa ochilor şi
să crezi că îţi zîmbeşte ţie
şi chiar aşa este
de cele mai multe ori

vineri, 29 octombrie 2010

"jur pe roşu"



Cînd am început să scot nasul în lume, adică să nu mă joc doar cu fraţii mei, ci şi cu ceilalţi copii din cartier, am aterizat în plin folclor comunist. Una din expresiile cele mai uzitate era „jur pe roşu”.
Probabil că imaginaţia noastră hiperbolizatoare, fără cablu şi net, făcea naraţiunile cotidiene mai îndoielnice şi atunci faptele pe care le povesteam la venirea de la şcoală erau mereu întărite prin „jur pe roşu”. La televizor, în cele zece minute de desene animate sau la defilările lui Ceauşescu nu se produceau mutaţii existenţiale, dar cînd cineva povestea ceva nemaiîntîlnit, de exemplu că unul din clasă a căzut de pe scaun în ora de fizică sau că profului îi umbla un şoricel pe sub catedră, i se cerea imediat povestitorului să "se jure pe roşu". În acest caz, în care veridictul povestirii avea consecinţe grave asupra locului ocupat de povestitor în grup, erai nevoit să găseşti rapid ceva care să pecetluiască ineditul. În nici un caz nu se luau în calcul cravata de pionier sau bucata de drapel cu simbolul sîngelui varsat de eroi. Şcoala şi ideologia nu se amestecau în chestiuni serioase. Atunci căutam rapid cu privirea o pată de ceva roşu prin preajmă, ghidonul de la bicicleta cea nouă a vecinului de la 3, o brăţară, fundiţele din părul colegei, scrisul de pe pachetul de eugenii etc. Toată lumea era mulţumită, evenimentul era clasat şi crezut.
Mi-am amintit de rigoarea ascultătorilor de 8 ani, cînd am auzit cum guvernul îşi „asumă răspunderea” pentru diverse legi, printre care şi legea educaţiei, ca în acel „jur pe roşu” din copilaria miniştrilor. Acum să vedem pe ce minuscule realităţi vor pune ochii ca să-şi justifice expresia.

miercuri, 20 octombrie 2010

Astfel plouă,



Încă din zori
străzile şi-au pus pelerinele negre
din piele de greiere
Cuiburilor nu li se mai vedeau
ochii din capişoane
Un la în norul din stînga
Şi umbrele multicolore s-au tolănit
Deasupra rădăcinilor
Astfel desenează fluturii zborul
doar din amintire
Pietrele au devenit într-o clipă
semipreţioase
Firul de iarba duce
precum atlas şapte diamante pe palmă
Stînjeneii eroici se încruntă
spre fiecare adiere
Astfel ploaia învaţă
acordul lin din frunzele salcîmilor

miercuri, 6 octombrie 2010

Les homme policrome

tu m-ai primit cu toate minciunile mele
prima dimineaţă fără umbre
cu trupuri desenate numai din sunete
ale amiezii catifele îmbujorate
seara tremurînd de îmbrăţişări
noaptea
privită din irişii verzi ai brazilor
în adorarea zăpezii
cu două anotimpuri mai devreme

sâmbătă, 2 octombrie 2010

10 pe o prăjitură


Leapşa de la Anna spune:
Postează blogaward-ul pe blog-ul tău.
- Dă link-ul persoanei care ţi l-a acordat.
-Oferă acest premiu altor 10 persoane şi anunţă-i.
- Înşiră 10 lucruri care îţi plac.

Deci, trebuie să servesc 10 persoane din blogrollul meu cu prăjiturica de la Anna.
Premiul se acordă pentru cea mai bună muzică din blogspot. Cele 10 persoane premiate, în ordine alfabetică sunt:


1. Alex - pentru muzica lui plină de senzaţii tari
2. Anielle - pentru muzica ei plină de tot ce nu sunt eu şi mă uimeşte mereu
3. Anna - pentru etericul din pasteluri
4. Eye contact - pentru muzica ei plină de arabescuri
5. Faringomeronul - pentru muzica lui plină de cugetări nordice
6. Lavinia - pentru muzica ei plină de dragoste
7. Liviu - pentru rock-ul din dramă
8. Mihai - pentru imnurile luminilor raţiunii
9. Radu - pentru drama din rock
10. Tibi - pentru muzica lui postbelică


Dacă vă place, luaţi cîte o linguriţă.

În partea a doua a lepşei,
cele 10 lucruri care îmi plac sunt:

1. jucăriile de pluş care au în interior bobiţe de plastic, de orez etc.
2. cafeaua
3. florile
4. puii animalelor
5. Wittgenstein
6. melancolia din artă
7. casele din lemn şi piatră
8. sala de muzică
9. farfuriile colorate
10. marea

Nu vă mai trimit linkuri, poftiţi la leapşă!

joi, 30 septembrie 2010

Alăturări într-o modernă joi



Pixul alb cu pastă albastră în mîna dreaptă a doamnei x
semnează condica de joi
Pixul alb cu pastă albastră în mîna dreaptă a doamnei y
semnează condica de joi
.
.
.
.
…..de joi
Mîna dreaptă a doamnei x este alta decît mîna dreaptă a doamnei y
Pixul alb cu pastă albastră al doamnei x este altul decît pixul alb cu pastă albastră al doamnei y
Condica de dimineaţă este condica de dimineaţă
Condica de după amiază este condica de după amiază
după această alăturare logică
Doamna x îşi aranjează bretonul în oglindă
Doamna y îşi aranjează ciorapii sub fustiţă.

luni, 13 septembrie 2010

galeria nemuritorilor


Socrate(Neapole, Muzeul national), Aristotel(Justus of Ghent) şi Platon( cel care se uită de sus)

În timp ce şcoala în care îmi fac veacul intra în America azi dimineaţă la orele 9, în triumfătorul mesaj al lui Kennedy (acela cu să ne gîndim mai mult la ce am făcut noi pentru ţară decît la ce a făcut ţara pentru noi….în ultimii treizeci si nouă de ani), pereţii inspectoratului şcolar au început să se umple cu portretele nemuritorilor din prezent, ale celor care se întorc în prezent şi ale celor care au fost şi vor fi încă.
Copii, aveţi temă pentru acest an şcolar să stabiliţi concluzia adevărată a următorului raţionament, care ar fi putut fi silogism:
Dacă toti oamenii sunt muritori şi
Unii inspectorii sunt nemuritori
atunci unii nemuritorii sunt…...

Şi o melodie dedicaţie pentru dătătorii de nume. Propunem inspectorii să se numească de acum încolo compostori sau, în cel mai bun caz, controlori.


Holograf - Balada controlorului

duminică, 12 septembrie 2010

Ce-mi place mie la filosofii moderni

De pildă, la Pascal

îmi plac sprîncenele. Iar Hobbs ….

nu mă aşteptam să fie frumos la vîrsta asta. Şi are nişte mustăţi!

joi, 9 septembrie 2010

Să judecăm Roz

Hello, dumneavoastră doamnă
Scuturaţi-vă peruca roz
E plină de apă
Şi murdăreşte
Tenişii albi ai domnului de alături
în plus
Tribunalul nostru este proaspăt renovat
Silentio
faceţi loc
cheamă în boxă aprodul care fiţi atenţi, vouă vă spune,
să vă închideţi umbrelele şi să vă dezbracaţi
silenţios
pelerinele, bineinţeles, ce aţi crezut, aici avem cazuri interzise minorilor
Duduie, nu mai plînge
în regulament scrie
cum doar două picături de persoană
este permis să curgă pe podea, nu mai mult
Parchetul nu rezistă decît pentru picăturile perechi
Şi e proaspăt lăcuit
Şedinţa începe
Să judecăm cazul de vagabondaj al celor două pălării
două pălării de azalee
mutate din domiciliul grădinei
cu tot rozul de care erau în stare
pe urma unui sărutul pîna pe covoraşul camerei Tale
În urma lor s-a mai găsit doar
rozul răsturnat din pîlnia pălăriei pe obrajii copilei vecinilor
în lipsa martorilor,
cazul e clasat şi nevinovat!

duminică, 5 septembrie 2010

L2pourF

"Dacă la douăzeci de ani eşti incendiar, la patruzeci ajungi pompier" (W. Gombrowicz)

miercuri, 25 august 2010

Lui Frederic, despre cîteva întrebuinţări ale sculelor

1. Ciocanul
Vecinul meu are o mamă care nu iese din casă decît în luna august, în preajma zilei de 23. Precum părintele de la biserică care îmi spune nadejda, mă laudă pentru că mă asemăn urmaşilor mei.
Pisica mea, pe care o cheamă Thomas, cînd cu h cînd fără vine ziua epuizată după meciurile măi frate la fel de aprige ca şi fazele lunii. În cartier este o singura pisica şi vreo 5 motani.
Îşi doreşte cărnuri, dar nu o putem mulţumi decît cîteva zile după salariu, apoi manîncă grăunţe, ca majoritatea animalelor domestice din zilele noastre. Însă, ne iubeste pe toti. Astfel devine şi ea buddhistă. Uneori ziua este atît de multă linişte aici încît mă simt la ţară, alteori se dezlănţuie fiara primariei care toarnă asfalt sau găureşte strada. Cînd porneşte şi se opreşte rămîn perplexă, precum amicul lui Rodin înainte să se aşeze pe meditaţie sau pe retorică, cum ar zice un blogger celebru. Stau din ce în ce mai prost cu memoria, trebuie să îmi fac liste zilnic. Să nu uit să păstrez aceste liste poate le voi folosi şi anii viitori.
În sufragerie un rock triumfal se bucură de lipsa obligaţiilor.
Oare mai este sărbătoarea recoltei la ţară? La mine în bloc se fac zilnic şniţele. Zgomotul ciocanului de şniţele acum se asociază cu felurite alte melodii, sirenele maşinilor, o muzicuţă, vocile copiilor, visele lui Tomas, o vrabie…

marți, 17 august 2010

siciliana

Dedicaţie pentru puştii care învaţă pentru corigenţe şi nu au timp să-i asculte muzica.
Şi pentru Anna cu care n-am fost în stare să mă văd la un suc.

duminică, 15 august 2010

porto



Regina mea
are o oficială chestie
portocalie
la reverul ei de patriciană rătăcită,
agrafe-nflorate
cercei strugurii
îmi arată o libelulă pe geam fix în virajul tramvaiului
şi asta ca să-i alunece brăţările pînă la umeri
am aflat că îşi parfumează doar încheietura dreaptă cu mosc
poartă sămbăta seara mănuşile cu treizecişicinci de năsturei
rochia cu cincisprezecemii de paiete verzi
Pantofii foarte roşii cu toc cui
cheamă taxiul limuzină, singurul din oraş
şi merge la barul de pe faleză pentru un capuccino black.
acolo
femeile răsucesc îndrăzneţ culorile coniacului
bărbaţii sfioşi zîmbesc rochiţei rîndunicii
am uitat să vă spun despre auguştii ei obraji de piersică
sau nectarină, eu aşa prefer
cînd o văd de aproape mă prefac inocentă
şi inima mea rîde prosteşte piruetei din ringul de dans

vineri, 6 august 2010

Ca un sălbatic despre Galben



Galbenul nu e beteala din brăduţul veşnic verde
Galbenul nu e culoarea cutiei de chibrituri de pe biroul meu
Galbenul nu e Winnie Pooh evadat din borcanul cu miere
Nu e oja cu care sora mea îşi mîngîie inelarul
ar fi frumos pe umerii albi ai prinţesei Liu,
Dar nu e nici cordonul chimonoului ei
Galbenul nu e vînatul din somnul motanului
Nici maculatorul de care întreb prin papetării şi nu, nu se mai fabrică
ar vrea botanica să pună mîna pe Galben
ce l-ar mai înşira pe petale, stamine şi corole
Foucault l-ar atîrna de o maşinărie a lui Leonardo
mecanica ar deşuruba un diez din pîlnia gramofonului
şi l-ar lipi pe primul celular cu manivelă
apoi, o reclamă la caşcaval ar evidenţia că a fost inventat odată cu şofranul
dar nu vă speriaţi, el nu este
nici galul şi nici benul
Galbenul e mijlocul curcubeului
cum să-l scoţi de acolo?

miercuri, 4 august 2010

Să ne măsurăm exact în verde



Pe vremea cînd pămîntul era complet acoperit cu plante
M-ai fi întrebat: erau frunzeliul şi ierburiul exact în aceste poziţii, exact acolo?
Eu te-aş fi întrebat: tu stai pe aici?
Şi închipuieşte-ţi că aş sta cu tine exact într-o piaţă şi te-aş întreba
Tu te-ai uita la stînga-primăvară
La dreapta- celelalte anotimpuri
Şi eu m-aş gîndi cîţi paşi măsoară o îmbrăţişare
mai mult decît un pumn de firimituri presărate pe Pietonal?
Iar tu
Socratic te-ai gîndi măsurînd cu privirea tarabele
: ce multe lucruri de care eu nu am nevoie!

duminică, 1 august 2010

Inlanda

motto: ""...şi tot ceea ce ştim, ceea ce nu am auzit doar foşnind şi vuind, se poate spune în trei cuvinte""(L. Wittgenstein)


Ting; cling
îîîîfiiiuuuuuf; ffffiiivv; cling
Mmm; mmmiiin; titititi; cling
Nninni;cling,
viviviff
Xxiyixi
Titli ning
Cling

„nu e aşa că vremea este astăzi minunată?”
verde închis, vernil, galben, albastru şi ce albastru!

amintirea mea
argintie în
seara de vară

prin căuşul prundişului tălpile tale
cu dantele pînă la glezne
mîngîie
apa rîului


Vei!

Vrei?
Hai să vorbim despre albastru
cum se combină culorile
E greu cu această nuanţă a cerului
Dar se face frumos şi se poate vedea din nou
Cum se numeşte acest albastru? Este oare „indigo”?

Priveşte ce efecte diferite au aceste două nuanţe
Prin una din ele înoată pescăruşul
Prin cealaltă atingi cu pleoapa somnoroasă steaua polară
Şi cînd deschizi ochii
Crezi


Ce este timpul?
un izvor
marea
picătura de ploaie
de rouă
lacrima
Delta
Un fir
firea
Firescul
culoarea comună tuturor acestora o numesc albastru.

duminică, 18 iulie 2010

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails