Xantipa, dialog apocrif

Dialog filosofic intre doua persoane/personaje care sunt / nu sunt de varsta a 3-a 

Socrate: Ai hranit copiii?

Xantipa: Da.

Socrate: Ai spalat rufele?

Xantipa: Da.

Socrate: Da? Ia sa vad? Arata/mi copaia! Da, e goala. Vai de mine! Unde-i faina?

Xantipa: Nu mai e, mergi si fa ceva!

Socrate: As sculpta, dar nu mai am piatra, am daruit-o pe o lalea.

Xantipa: Mergi la cariera si ia!

Socrate: Imi trebuie o roaba....

Xantipa: Du-te la Alcibiade sa-ti dea!

Socrate: Serios? Ce idee buna! Acum plec, zbor! Ce zici, inainte de a pleca sa ii facem mezinului inca un fratior?

Xantipa: O fata as prefera.

Socrate: Nu se poate. Conform astrelor si experientei mele filosofice, nici o fata nu se poate naste cu o femeie asa de urata! Hai, pa!

Xantipa: Parca tu esti mai frumos! pa.

Uite, asa dragii mosului, imi imaginez eu ca discutau Socrate cu nevasta lui Xantipa, celebra pentru cicaleala si uratenia ei. Asa, ca doi porumbei.

Autor al acestui dialog si totodata tehnoredactor:

spera

p.s. in ceea ce ma priveste pe mine, am observat ca:
1. in perioada sarbatorilor de iarna pana si pamnatul isi arata muschii, mai ales la noi in tara.
2. nu e suficient sa existe pe lume o pisicuta numita Bella, este foarte posibil sa apara in mintea cuiva si o catelusa numita Bella.
3. Octav Bancila imi releva niste miscari naturale surprinzator de frumoase pentru o individa pur fenomenala.