tag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post6936902155068043473..comments2023-04-15T06:35:32.663-07:00Comments on fazedemai: Dimineaţa de dupăsperahttp://www.blogger.com/profile/00072917604426120884noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-25927155412155879162009-10-03T00:58:22.751-07:002009-10-03T00:58:22.751-07:00ah, savurarea în timp a celuilalt cere un exerciţi...ah, savurarea în timp a celuilalt cere un exerciţiu de intoxicare pe care nu-l am (sau nu vreau, nu ştiu). abia mai pufăi cîte o ţigară, o dată la jumătate de an. poveştile de groază m-au salvat uneori, dar nu pot s-o ţin intr-una aşa, am mereu sentimentul că mă urmăreşte un tigru.sperahttps://www.blogger.com/profile/00072917604426120884noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-9215060298161187882008-07-20T14:26:00.000-07:002008-07-20T14:26:00.000-07:00mizam mai mult pe farmec decît pe întemeierea unei...mizam mai mult pe farmec decît pe întemeierea unei admiraţii născute din violenţa interpretării "normalităţii"; adică pe savurarea în timp a Celuilalt - în fond seamăn al nostru -; nu am avut intenţii prescriptiv pedagogice. Se pare că îţi plac încă poveştile de groază...<BR/><BR/>MitteleuropaAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-67855970168321188512008-07-17T09:41:00.000-07:002008-07-17T09:41:00.000-07:00Şi cînd te gîndeşti că acest nebun chiar nu a exis...Şi cînd te gîndeşti că acest nebun chiar nu a existat...(Oare din pricina mulţimii de carneţele?) Cred că iubirea platonică era văzută de Wittgenstein ca nebunie, lumea raţiunii pure sau moartea raţiunii nietzscheene sunt tot îndepărtări de un "real farmec" cotidian. Cît despre teoriile psihologiei, cu etalonul: omul este o fiinţă normală, nici ele nu-s mai prejos. Dacă normalitatea ar putea fi definită ca o agresivitate ţinută în frîu, efort de suportare a sinelui şi celorlalţi, îmi plac şi mie oamenii normali. Altfel, prefer nebunii din mintea mea. Probabil şi eu, ca orice om "normal", sunt psihanalizabilă. Noroc că mai există o speranţă, cu un pic de efort confesional, mă tratez şi funcţionez ca unsă. (Adică să mă uit după Casanova, nu după Don Juan?)sperahttps://www.blogger.com/profile/00072917604426120884noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-5358253898163005252008-07-17T07:35:00.000-07:002008-07-17T07:35:00.000-07:00Interesant e că şi nebunii gândesc la fel despre c...Interesant e că şi nebunii gândesc la fel despre ceilalţi: nu înţeleg nici ei ce-i cu toată vânzoleala din jurul lor, atâta vreme cât ei îşi urmează, valsând, instinctul... creativ, într-o lume plină de reguli :)).<BR/><BR/>"Irealul" despre care scrii, prietene drag, o fi nebunia de dincolo de nebunie? (cât aş vrea şi eu să ajung la acea încântare!)<BR/><BR/>Semnează,<BR/>AufhebungFilonoushttps://www.blogger.com/profile/11701341540251387434noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-39784640976749004672008-07-17T05:05:00.000-07:002008-07-17T05:05:00.000-07:00nu înţeleg cum "gradul de nebunie" poate garanta i...nu înţeleg cum "gradul de nebunie" poate garanta interesul faţă de cineva. eu credeam că farmecul personalităţii e responsabil de asta iar nu trăsăturile negative, îndepărtate de firesc... se confundă termenii: în ireal nu e loc de nebunie. aşa cred eu. sic cogito cogitandum. acum vine psihanaliza :)))<BR/><BR/><BR/><BR/>capelanul ducelui de AugsburgAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-78118075772013238172008-07-16T12:20:00.000-07:002008-07-16T12:20:00.000-07:00Cunosc un ren aproape real care a tresârit când ţi...Cunosc un ren aproape real care a tresârit când ţi-a citit postarea. <BR/>Dolfi, frumoasă declaraţie, nu? Lasă pipa în zăpadă puţin şi te uită, copitatule! Ei-hii, ai-hoo...Filonoushttps://www.blogger.com/profile/11701341540251387434noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-88258602736713298042008-07-16T09:54:00.000-07:002008-07-16T09:54:00.000-07:00Şi mie îmi place Casanova, dar el e o fiinţă reală...Şi mie îmi place Casanova, dar el e o fiinţă reală, în timp ce Don Juan nu e. Şi pe acest blog, unele fiinţe reale sunt ireale şi invers. Departe de a intra în polemici, gradul lor de nebunie le este sarea şi piperul. Nu ne rămîne decît să ne imaginăm că dacă s-ar fi cunoscut, probabil s-ar fi îndrăgostit unul de altul şi ar fi făcut un cuplu mai trainic şi mai frumos.sperahttps://www.blogger.com/profile/00072917604426120884noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-11015667587875654632008-07-15T15:10:00.001-07:002008-07-15T15:10:00.001-07:00erată: îi plăceau :)))erată: îi plăceau :)))Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1138958838719672820.post-52304050451756049732008-07-15T15:10:00.000-07:002008-07-15T15:10:00.000-07:00îl prefer pe Casanova lui Don Juan. Italianul era ...îl prefer pe Casanova lui Don Juan. Italianul era un visător, iubea femeile pentru ele însele, le aducea satisfacţii, îi plăcea vinul şi ospeţia. Spaniolul este un nevrotic, aproape psihopat. El nu iubea pe nimeni. De ce ai ales pe Don Juan?<BR/><BR/>Spadasinul din RenaştereAnonymousnoreply@blogger.com