O zi optimistă se cunoaște după Dorel

 

   Dorel a ajuns acasă dimineață. Îl auzim amândoi cum se chinuie să descuie ușa. Ne dăm seama amândoi că a băut. Se clatină spre baie. Vomită, face duș și vine spre bucătărie în halatul lui Mr Brasil, o nuanță mai deschisă decât a lui. Se așează la masă, nu zice nimic, sta ca o lebădă aplecat asupra ceștii de cafea. Mr Brasil se uită la el. Știe deja cauza. Eu o intuiesc. Nu îndrăznim sa deranjăm furtuna de nisip din inima lui. Ne pare rău de el. Mr Brasil face un stanga-mprejur și vine cu două borcane de compot de cireșe și i le pune în față:- Asta mai mic e de anul trecut, iar asta de 800 de acum doi ani. Poți să bei zeama, te mai binedispui. Dorel îi face un semn să îl lase în pace. Eu ies încet din bucătărie, Mr Brasil se face că nu aude și rămâne.
După câteva minute ne întâlnim în fața casei. Mr Brasil:- Culege niște corcodușe verzi, uite aici o cutiuță, trebuie să îl trântim in pat să doarmă. Corcodușele îi vor stinge setea.
Mă apuc de golit de fructe creanga care atârnă până la pământ, anul acesta a fost prielnic pentru pomi, e încărcată.
Toată ora care urmează mă ocup de mine. Termin un roman și îmi calc o rochie.
Intru în bucătărie. Dorel plânge și ronțăie corcodușele verzi. După fiecare corcodușă, scoate din borcan câte o cireașă și îndeasă cu degetele tremurânde sâmburele în fructul lânced și stors de aromă. Îmi cere un castron gol. Îi dau. Pune în el  mâna de cireșe cu sâmburi de corcodușe în ele. Mr Brasil intră în bucătărie vesel, fredonând încet un șlagăr la modă. Mă mir că știe versurile la așa ceva. Mă mir că e interesat de muzica tinerilor. Se duce la Dorel.
Mr Brasil:- Ce facem noi doi azi? Ne ocupăm de noi sau de alții?
Dorel, brusc trezit:- Ce vrei să spui?
Mr Brasil:- Vreau să spun că deși se spune că și băieții plâng câteodată, adevărul este că băieții plâng de fiecare dată.
Dorel:- Daaaaa! și începe iar o tornada de lacrimi care sar în toate părțile.
Mr Brasil se apropie de el și-i zice: -Am o surpriză pentru tine.
Dorel:- Lasă -mă!
Mr Brasil:- E o surpriză psihologica. Nu altceva.
Dorel:- Ce? Lasă-mă cu prostiile!
Mr Brasil, brusc:- În dormitorul meu te așteaptă Ionel.
Dorel de întoarce spre el neîncrezător.
Mr Brasil:- Da, da. Du-te la el.
Dorel se ridică. E încă amețit.
Eu și Mr Brasil după el. Nici mie nu-mi vine să cred, dar așa e. În dormitorul lui Mr Brasil, Ionel, băgat până -n gat între perne și plăpumi.
Dorel:- Ce cauți în camera lui Mr Brasil?
Mr Brasil:- Nu te lua de el, eu l-am invitat.
Dorel:- Cum să nu mă iau? Ce caută în patul tau?
Mr Brasil:- Da tu ce cauți în patul lui?
Dorel:- Între noi e altceva.
Mr Brasil:- Ce e? Dragoste? Pasiune? Sex? Șuvoi de lacrimi printre borcane?
Dorel:- Nu înțelegi.
Mr Brasil:- Ba da. Treci în pat lângă el și dormiți. Vă trezesc eu când vine vremea.
eu:- Care vreme?
Mr Brasil:- Vremea să mergem toți patru la plajă.
eu:- Aaaa!
Mr Brasil iese din cameră. Îmi zice:- Trebuie să plec. Am de lucrat mult și azi lucrez pe puncte. Fă-te și tu dispărută pe undeva, mergi la un film sau la shopping. Ne vedem la 2 la braserie să mâncăm ceva. Lasă-i. Decât să-mi urle în cap doi ani că nu mai are partener, mai bine îl lăsăm să se trezească din beție.
Sunt de acord. Dorel e insuportabil când e trist. Pleoșteste toate florile.

Veni Vidi Vici

 

      Mr Brasil îmi ia haina din cui și-mi zice:- Ai terminat cu gătitul? Mergem la noaptea muzeelor sau la vernisajul prietenului meu? Crezi că e deschis non stop?
eu:- Acum, acum!
Plecăm. Mr Brasil conduce lin și repede în același timp. Ajungem când criticul de artă invitat încheia prezentarea expoziției. Îl vede pe Mr Brasil și îl salută vesel cu o fluturare de mână. Fac stânga- mprejur și  încep să mă preling pe lângă pereții plini cu tablouri înfățișand peisaje marine. Dau și peste câțiva elevi, însoțiți de părinți care mă salută cu chef de vorbă. Parcă mi se face poftă de-o țigară, dar amân. Mă opresc în fața unui tablou unde nu e nimeni. Are o atmosferă turneriană. Mă uit la norii care  învălătucesc valurile în furtună.  Sunt talouri frumoase, pictate minuțios.
- Așa trebuie să faci și tu!
Mă întorc, e Mr Brasil.  Galeria s- a golit.
eu:- Ce să fac așa? Să pictez așa? Nu am nicio șansă. Cel puțin nu în perioada asta a vieții.
Mr Brasil:- Nu e vorba de cum să pictezi, ci cum să acționezi când ești în mijlocul furtunii.
eu:- Cum?
Mr Brasil:- Înfigi paloșul în balaurul care te târâie de colo- colo.
eu:- Care paloș?  Săbiuța mea tocită de abanos?
Mr Brasil:- S-o crezi tu că mai ai săbiuța de abanos. Am văzut- o pe perna lui Dorel.
Mă caut prin toate buzunarele, nici urmă de săbiuța mea africană. Sunt dezamăgită și necăjită. Mr Brasil mă ia de braț și ne plimbăm prin galerie, îmi explică cum trebuie să privesc pictura prietenului lui și în drum spre casă îmi spune, între două solouri la chitară, de la radio:- Paloșul e lângă scăunel. Când ajungem acasă, te înarmezi. Ieși din curte, porți paloșul la tine, intri în camera ta, pui ostentativ săbiuța de abanos pe perna ta. Așa Dorel va înțelege aluzia.
eu:- Da. Mă duc la el în cameră și o iau! Și îi spun și că sunt supărară pe el că mi- a șutit- o.
Mr Brasil:- Nu e nevoie. Am luat-o eu. O ai în cameră.
Intru în camera mea, sunt ușor amețită, e o situație ciudată pentru mine. Mă uit indiferentă și văd săbiuța mea de abanos pe pernă.
Încep să mă dezbrac. Aud bătăi în ușă.
eu:- Cine e?
Dorel:- Eu, Dorel. Deschide să îți arăt ceva!
eu:- Nu mă poți aștepta în bucătărie? Mă schimb.
Dorel:- Nu te stresa, intru cu spatele.
Deschid. Dorel intră în cameră. Intră cu spatele. E gol. Pe omoplat două tatuaje: ditamai inima în flăcări și alături săbiuța mea de abanos.
Până să mă dezmeticesc, Dorel iese. Mă uit lung la pernă. Iau săbiuța de abanos și o bag sub ea.
Îl aud pe Mr Brasil că mă strigă. Intru în bucătărie. Scăunelul e ocupat de Dorel.  Mă întind pe burtă în fața lui și scot paloșul de sub scăunel.
Dorel de uită la mine derutat:- Vrei să mă decapitezi?
Mr Brasil:- Esti decapitat deja. Hai să vedem ce pereche de coarne ți se potrivesc, cerboiule! Mie:- Plecăm oleacă. Tu fă ce vrei, ai pizza și cafea. Nu ne aștepta, s-ar putea să dureze, știi că sunt încăpățânat când e vorba de gusturi.

Modelul european

 

    Intră Mr Brasil în bucătărie. Un vacarm îngrozitor, mașina de spălat storcea rufele la turația maximă, iar hota huruia fără niciun purcel fript pe aragaz. Se duce pușcă la hotă să o oprească. Dorel se ridică

de pe scaunul de la calculator și o pornește din nou.

Mr Brasil:- Ce-i cu haosul ăsta emoțional? Ești din nou hetero? Iar ai pus ochii pe ea?

Dorel nu-i răspunde, se întoarce la calculator și începe să deruleze comentariul de pe chatgpt despre Leoaică tânără iubirea cu viteza melcului.

Mr Brasil se apropie de el: - Nu auzi ce te întreb? De ce stai în gălăgie? Nu-ți mai place liniștea din casa mea?

Dorel: - M- am săturat de provincialismele tale! Vreau să mă simt un cetățean dintr-o mare metropolă occidentală.

eu:- Cred că în metropolele asiatice gălăgia este mai mare. Am văzut că în Japonia, Coreea și China este viață de noapte și ziua. Lumini, baruri deschise non stop, bazar cât cuprinde, lumini pe stradă să îți brodezi un guler sub felinare.

Dorel: - Da, așa e. Și Asia este occidentală, în caz că nu ești la curent cu noile definiții.

Mr Brasil se apropie de Dorel și îl ia tandru de umeri: - Ai observat că ne înțelegem între noi când vorbim?

Dorel: - Nu.

eu: - Da.

Mr Basil: - Știi de ce?

Dorel: - Da.

eu: -Nu.

Mr Brasil: - Am oprit cele două artefacte direct din telecomandă. Vezi, e liniște, nici mașină de spălat, nici hotă! Scoate din buzunar un telefon cu butoane demodat. Am telecomandă universală, valabilă  pentru orice aparat. Și acum, tot din telecomandă îi închid calculatorul lui Dorel ca să mă poată urmări!

Se apleacă peste birou și scoate ștecherul prelungitorului din priză. 

Dorel: - Ce telecomandă? Ce faci?! Nu vezi că am de învățat?!

Mr Brasil: - Treaba mea ce fac! Eu sunt geniul inventator al liniștii intelectuale, nu cheful tău de a mă auzi. Ce faci aici? Înveți despre memoria mecanică?

Dorel, redeschizând calculatorul cu chatgptul setat pe comentariu: - Doamne, ce m-am plictisit! Aceleași inepții zi de zi!

Mr Brasil: - Te referi la ce îți spun eu acum?

Dorel: - Aaa, nu! Mă refer la comentariul pentru Petronel.

Eu: - Cine e Petronel?

Dorel:- Ionel are un prieten, pe Georgel, iar Georgel are un frate, care e a 12 a și îl cheamă Petronel. Bine, lui nu- i place să i se spună Petronel. Cu toate că i- am explicat ca e un nume nobil, de origine latină, el vrea să i se spună Țițeica, fiindcă e bun la matematică și vrea ca fetele să înțeleagă din prima.

eu: - Ha! Petronel zis Țițeica! Ce nume asiatic! E frumușel?

Mr Brasil:- Lasă asta! Zi mai bine pentru ce trebuie eu, care sunt ditamai profesorul universitar, să îmi pun mintea cu Petronel care e licean? Vrei să îl chemăm să ne măture curtea?

Dorel: Nu are cum, stă la București.

eu:- Îți place de el?

Dorel: - E superb, așa zice Ionel. A fost Mister Metropolă acum 4 ani.

eu: - Deci îi place lui Ionel de el.

Dorel: - Lui Ionel îi place de Georgel, știi deja, ce mă mai oftici cu întrebarea. De când Ionel s-a întâlnit într-o zi cu fracsu, nu mai vrea să fie cu Georgel. Lucrează zi și noapte la Geografie cu Țițeica. M-am uitat o dată pe telefonul lui, zece aplicații cu țări, capitale, continente. De acolo am învățat că fără strategie ești terminat. 

        eu: - Strategia nu era cu Istoria? 

Mr Brasil: - Lasă-l, e geopolitică, nu auzi? Hai, zi -ne strategia, nu ne mai aburii atît.

Dorel: - Vreau să îi dau de înțeles lui Ionel să îl părăsescă pe Georgel și să mai aștepte cu Petronel.

eu:- De ce să aștepte?

Dorel: - Pentru ca e minor, a fost dat de 6 ani la școală, așa că nu are voie să aibă prieteni decât minori.

eu: - Aaa! Sindromul Verlaine....Deci ești gelos pe Ionel?

Dorel: - Ești grosolană, ca întotdeauna, așa ești!

Mr Brasil: - Nu e grosolană. Mă scutește pe mine de chinul de a formula fraze ultralungi pentru un subiect redundant.

Dorel: - Mai aveți treabă pe aici? Am de repetat comentariul. Sunt la a 4 a repetiție și tot îmi scapă idei.

eu: - Am citit că abia după a cincea repetiție începi să reții chestii neinteligibile.

Mr Brasil: - Să revenim la Petronel! Cum ai să îi bagi tu în cap lui Petronel comentariul la Leoaică dacă el are mâine examen?

Dorel: - Prin autosugestie.

Mr Brasil: - Nu prin autosugestie, se zice- prin sugestie. Autosugestie este când eu încerc să înțeleg de ce ca să ajung deasupra ta, trebuie să trec peste Ionel, Georgel și Petronel. Ce, sunt bobul de mazăre de sub saltelele prințesei? Eu mă autosugestionez, tu încerci experimente psihologice interzise nespecialiștilor.

Dorel: - Vorbești degeaba, deja nu te mai aud.

Mr Brasil mă împinge de lângă Dorel și îmi face semn să închid ușa pe dinafară. Ies.

Aud din hol două bufnituri puternice. Ionel țâșnește pe ușa bucătăriei cu măturoiul de frunze după el, astfel încât îmi dau seama că îl căutasem degeaba în magazie, era pe undeva pe după calculatorul unde lucram când vremea era prea rea sau aveam de gătit ceva îndelungat.

Intru încet. Îl văd pe Mr Barsil la calculator, derulând paginile de pe Tinder.

Îmi zice:- Ia uită- te și tu la ăsta! La Țițeica lui Dorel. Crezi că are 17 ani jumate?

eu: - Pare să aibă vreo 25.

Mr Brasil: - Fii atentă ce mesaj are la avatar: Sunt model european și întregul glob stă sub modelul european. Fii atentă ce tupeu are! Mai ceva decât Noica! Ia să văd câte like-uri are!

eu: - Îți zic eu: 800k.

Mr Brasil deschide facebookul.

Mr Brasil: - Ia să văd câte like-uri are poza aia cu Dorel: două like-uri, de la Ionel și de la Georgel! Hai să îi dăm și noi două să îi mai crească ratingul, poate se lasă de învățat comentarii de pe chatgpt.

Afară Dorel cântă: - De când ne-am sărutat/

Ești modelul meu european preferat!/

Tra la la la la la trala lala  laaaa!

Mr Brasil, mie: - Fă o cafea să bem toți trei. M-am liniștit, era să o iau razna, nu alta....

Îl cred.