miercuri, 3 mai 2017

de ce Ana si nu Ion?

m-am gandit sa mai scriu ceva inainte sa inchin steagul pana la urmatoarea postare.
m-am gandit sa scriu despre coeficentul meu de frustrare. coeficientul meu de frustrare este unul oarecare, dar daca ma intrebi de el creste foarte tare. de exemplu, ieri am cautat ceva pe net si am gasit o asociatie care imi spunea ca ma poate ajuta sa nu ma sinucid. de ce crede netul ca eu as vrea asta? nu vreau frate, serios. si va rog sa nu mai insitati cu chestia asta. dupa parerea mea, daca mai insistati inseamna ca va intereseaza ceva de la mine, niste organe, niste banane, niste testosteroane, niste silicoane, niste creioane. Doamne fereste, daca atentati la creioane! asta e chiar foarte naspa! in sfarsit, sa va zic ceva de o viziune artistica. m-am gandit asa. daca as face o scena nu stiu cum ar iesi cu portretele personajelor din literatura sinucigase din romanele de la bac: galeria portretelor celor spanzurati, sau galeria portetelor celor spanzurati cate trei, dar nu ca si cand ar fi morti, ci ca si cand ar fi vii. v-ar conveni?
mi-a venit ideea de la frustrarea unei colege, care doreste sa atirne portrete cu vaze de flori pe peretii de la etajul trei si numai pe cele nespanzurate le-au furat persoanele din iseje sau din cecedeu. deci, propun sa fac o expozitie cu persoanele spanzurate de sforile din cancelarie si sa le intreb dupa cum mi-a suflat inorogul din viziunea mea, fetelor, si aici ma adresez celor de gen feminin spanzurate de ghivece, deci, fetelor, tot spanzurate, tot spanzurate? de exemplu, m-as putea adresa Anei lui Rebreanu, sau lui bologa al lui preda sau mai stiu eu cui, ca sunt mai multi sau lui horea, closca si crisan ca sunt toti trei. cum n-am cui ma adresa, ma adresez rufelor si carligelor din balcon.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails