joi, 20 aprilie 2017

in emisiunea de dimineata

in emisiunea de dimineata va voi prezenta intai prognoza si apoi diagnoza
prognoza meteo este, la mine in cartier, emotionanta.
ninge molcom cu fulgi de nea care vin din cer. normal. asta se stia inca de alaltaieri.
da, da, da, acum o clipeală așa era.
dar ninsoarea, smechera cand te uiti prin surprindere la ea vezi ca se intensifica si apoi se opreste si acum s-a subtiat fulgul si s-a indesit incat tot aerul pare usor burat. cum eu am perdele din nuiele efectul de ceata este fain dar nu stiu de ce facebookul nu m-a lasat sa il arat tuturor mai ales ca nu l-am filmat dincolo de geam ci afara. in sfarsit m-am enervat pe telefon ca am filmat o clipa de bureala si nici macar amarata aia nu a putut fi pusa pe fb. ca era mai mare de 20 mega. ce pusca mea, nu pot astia de la Apple sau de la Microsoft sa faca niste conversii automate ale filmuletelor in functie de tipul de om? eu, daca vreau sa fac poze cu pomi, ce imi apar automat in poze trupuri si capete de om?
aaa, m-am prins de ce. ca sa ma invete pe mine minte sa iau aminte ca bacul la filosofie nu mai tine de mine?
aaa, ca sa ma atentioneze ca Empedocle se tine dupa mine cu sulul lui de carti unse cu ulei de masline?
nu stiu de ce, dar va arat vremea cum e:

aici am sa pun un desen ca filmul nu se poate insera. il fac mai incolo ca n-am chef chiar acuma.

si acum diagnoza mea.

incep intai prin a fi rea.
sa stiti ca eu am avut un moment nasol in viata cand am crezut ca mor.
acest moment s-a mai repetat de atunci de cateva ori, dar atunci a fost prima data si maxima data pentru ca, odata cu mine, am vazut/stiut/simtit ca toata lumea murea.
m-am dus la psiholog.
psihologul mi-a zis.
deseneaza un copac.
am desenat un copac ca sa verific daca ma lasa psihologul sa exist.
l-am desenat cu crengi, frunze, flori etc si daca as fi avut culori il faceam si in culori si sedinta ar fi durat si ea oleaca mai mult de o ora sau jumatate de ora, cine mai tine minte asa ceva.
in sfarsit, l-am desenat.
psihologul, care nu era barbat, a zis: vad ca ai desenat un copac inflorit.
eu am zis da, ca mi -a fost oleaca jena de ea.
apoi a zis: de ce l-ai desenat asa?
eu am zis: nu stiu, asa cred ca este viata. ca un copac bucuros. nu stiu daca am zis chiar asa, ca a fost demult, acum aproape 8 ani.
psihologul a zis: de ce ai pata aia la ochi?
eu aveam o pata la un ochi de la un inceput de ceva, vitiligo sau cine stie, a aparut deodata si gata cand eram suparata sau ma simteam rau, se vedea. nu toata lumea o vedea unii o vedeau dupa ani si ani, altii niciodata. in sfarsit eu nu prea o vedeam, dar stiam din experienta trecuta ca ea avea legatura cu suferinta fizica a mea nu a altuia.
psihologul mi-a spus, dupa ce eu i-am raspuns ca a aparut in adolescenta si alte chestii bla bla bla ca sa ma lase in pace cu pata care era deja un subiect incheiat de doua decenii si ceva, si atunci mi-a zis, concluzia pe care o trag este ca esti un om insemnat.
deci, a tras concluzia ca daca aveam pata, eram cineva, dar daca aveam pata nu puteam fi nici in armata, nici in sri, nici in jandarmerie, nici sosie, nici spioanca, nici actrita, nici helanca. dar as fi putut fi scenografa sau dactilografa. asa ca asta fac, dactilografiez niste idei de scenografie. de ce? nu se stie. unii poate vor interpreta ca m-a determinat discutia cu psiholoaga, altii faptul ca intr-o zi am stat pe-o banca plina de sosii, sau ca am venit la scoala incaltata in cizme care nu trag umezeala. etc, nu stiu si chiar nu ma mai intereseaza, dar sa stiti ca desi am fost atunci la psiholog, dupa aia an de an am fost verificata pe multi bani de psihologii de la scoala daca sunt sau nu normala. a iesit ca sunt din urmatoarele motive:
unii au zis ca daca sunt cu studii de filosofii nu pot face copii, ca unii filosofi n-au avut copii.
eu am contraargumentat ca Platon, care era barbat, nu se stie de ce nu s-a insurat.
altii au zis ca daca scriu despre nori nu pot sa-i reprezint in culori.
eu am contraargumentat ca si in poezii sunt culori.
altii au zis ca daca fac portrete de copii poate ca cele culori sunt pe bune, de pulda unul care are ochi desenati in carbune, chiar a luat de la mine bataie pe bune.  eu am contraargumentat ca nu ii bat pe copii, nici pe al meu nu l-am batut, nici pe ai altora nu i-am atins decat, poate usor pe sezut cand am vazut ca gluma se ingroasa cam mult. ceea ce faceam si cu fratii mei, care pina acum un an  erau trei.
concluzia pe care o trag este ca psihologii pe mine personal nu ma atrag.
daca m-ar atrage vreunul/vreuna m/as duce toata ziua si as conversa cu ea despre cate in luna si stele, as bea cafea, as povesti filme, m/as imbraca si m/as dezbraca de zece ori in mod inconstient sau chiar decadent dar din cauza ca imi lipseste atractia pentru psihologie nu o pot preda decat cand am chef de ea. stiu ca  o sa imi spuneti ceva care sa rimeze cu cuvantul datorie, da, e de datoria mea sa o pot preda, dar nu o pot preda pentru ca nu e de competenta mea. psihologia, dupa parerea mea ar trebui predata de altcineva care o poate preda. cum ar fi domnul besleaga sau doamna corolea, care  nu mai mi-e prea draga de cand  sta toata ziua de vorba cu domnul hrituleac. ce pusca mea, domnul hrituleac e mai bun decat domnul toma? a uitat ca domnul toma e cel mai bun corector la psihologie si la filosofie de la bac? ce sta de vorba toata ziua cu domnul hrituleac, doar domnul hrituleac nu o poate insoti nici la olimpiada nationala, nici la cea regionala!

mai jos voi atasa o fotografie despre faptul ca acum nu ma simt deranjata la mansarda.
nu pot chiar acum, dar va promit ca pun dupa ce spal la masina toata rufele din cada.
”si afara ploua ploua si-i trecut de ora noua.....”









LinkWithin

Related Posts with Thumbnails