duminică, 2 octombrie 2016

un costum de muscă

Dragul meu Robinson,
Știu că este târziu și pentru tine și pentru mine, nu mai e vinerea
Și că am uitat să-ți scriu
Am să îți povestesc de ce azi
Am început, știu e duminică, te rog, nu te supăra,
Stăteam pe balcon
Știu, e păcat, cînd preotul e în amvon
Dar sunt încă derutat de niște probleme la ficat
Deci, stăteam în balcon
Și mă uitam la un domn,
Nu, la o doamnă
Nu la un pom
La o madamă cu papucei cu claxon,
În sfârșit, stăteam și priveam aiurea când am văzut lângă mine o muscă
Am analizat-o puțin, am văzut că nu mușcă
m-am uitat să văd cum se comportă
semăna cu cineva care colportă
avea mâinile, dacă pot să le zic așa, până la cot cu mănuși de catifea
și picioarele cu șosete negre pînă la genunchi sau cam așa ceva
bluza iî era în dungi
cum se îmbrăcau pe vremuri mafioții și țărăncile din America
avea un guler cu dantelă....cine? musca?
da, da, așa se vedea
pe cap purta o beretă roșie și culmea, și chiloțeii îi avea tot așa
când am ajuns la chiloței musca s-a jenat un pic și a zburat
așa că nu mi-am dat seama dacă era fată sau băiat.
În opinia mea, musca aia era o muscă sadea, deși semăna cu un țăran din Colorado, sau cu o cartoforă, pe limba mea.
Da, să îți spun ce făcea, musca aia îmi arăta cum se spală pe mânuțe ea, și pe piciorușe când vrea, cum se poate sprijini pe laterale, că musca are și din astea, lateralele alea pe care le desena Dali când ceva în pictură i se clătina. Musca aia, îți spun serios, Robinson, am simțit o clipită că era sinceră cu mine și că mă simpatiza. Sper să nu fie o prevestire rea, să mă simpatizeze așa de mult încât să vrea să mă facă la fel de volatilă ca ea sau cine știe, să mă îmbrac tot așa.   


semnat, 
admiratorul tau devotat Vineri, septentrionat

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails