vineri, 23 septembrie 2016

Zeii greci despre identitatea de sine


Auziți ce-mi spune Dionisos despre silogism:

strofa 1: 
EU SUNT FRUMOS
EU SUNT AFARĂ
DECI AFARĂ ESTE FRUMOS.

-         Daca AFARĂ este subiectul,  FRUMOS este predicatul și EU este termenul mediu,  înseamnă că EU sunt Hermes? Păi știam că sunt Dionisos. Deci Hermes și Dionisos sunt unul și același? Hei, tu ăsta care scrii, cine ești?
-         Eu nu sunt ca voi doi, eu sunt un pic mioapă. Cineva, ca să mă trezească din vis mi-a aruncat o pietricică mică în parbriz. Mi-am dat greu seama că de fapt cu mine se dialoga. Credeam că vorbește un zeu cu o plută lansată la apă și nu cu altcineva.  Dar poate că tu, cel frumos, ești un Narcis sau un Adonis sau un Dorian? Altceva mă frământă pe mine, spuneți voi care știți, credeți că o salată de cuvinte ține o zi sau un an?
-         Ține pe viață, dragă Dorian.

 Refren:
Eu sunt FRUMOS
AFARĂ este SEARĂ
Deci  FRUMOS este AFARĂ.  

am visat odata ceva cumplit, am visat ca soarele intr-o dimineata nu a mai rasarit. cerul nu era intunecat, ci albastru, asa cum fiecare dintre noi il stia, dar am remarcat ca timpul nu trecea, lumina era la fel, indiferent de ora si desi era ziuă simteai ca se petrece ceva. am visat cum timpul se concentra in cateva clipe si ca atat era viata mea, ca spatiul se strangea asa cum strangi in brate ceva. cel mai trist a fost cand am aflat ca marea nu mai era, si intr-adevar, a fost asa. peste ani, am mers la mare si am stat o zi la plaja cateva ore. era o alta mare decat marea mea, era o mare mica, o mare putina, o mare urata si nu imi placea, era o mare care de mine vroia sa scape si eu de ea. asa m-am despartit de una din marile mele iubiri, ca și cum cineva mi-a luat-o si in locul ei a pus un fals care nu se potrivea. 
- știi povestea cu guliver si morocanosul? zise Frederic. 
- nu stiu, i-am spus, stai un pic, scriu ceva melancolic. ceva pe bune, nu orice nimic.
- intr-o zi, spuse el, morocanosul, al saptelea pitic, statea si carcotea: asta nu-mi place, asta nu-i buna, si tot asa. atunci a venit la el Guliver si i-a zis: bai nu te mai plinge toata ziua, ce crezi ca e mai greu, sa fii mare sau sa fii mic?
- sa fii mic, zise morocanosul incruntat, eu sunt mic si nici nu stii cat de multe-am suportat.
- bine, zise Guliver, o fii asa. dar ia zi, ai si pentru mine ceva sa mananc pe aicea?
- ia-ti singur, spuse morocanasul prefacandu-se ca citeste ceva.
-ce sa-mi iau, nu vezi ce mici sunt astea toate: tacamurile,  patuturile unde sa imi intind si eu picioarele ostenite....
- ia-te de mana cu alba ca zapada, ca si ea tot asa se plangea.
morocanosul tăcea 
- nu pot sa ma iau de mana cu ea ca e a lui fat frumos, si apoi, am venit la dumneata. 
- ce-ar fi sa ma sui si eu in creierul tau de voinic si cand ti se face foame eu sa te boscorodesc un pic? zise morocanosul inveselindu-se un pic.
si atunci, spuse Frederic, se foloseste expresia cunoscuta  de toti pentru cineva care buseste sau tranteste: Saracul, are  un pitic pe creier care vrea sa ne dovedeasca faptul ca el niciodata nu leneveste.

Strofa 2

Seara este afara
Afara este seara
Seara este seara
Afara e afara
Asa sunt si eu.



  • acesta este un text mai vechi, de asta vara. 


Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails