miercuri, 7 septembrie 2016

păcală, tândală și fratele lor mai mic




poveste populară


               dragi copii, azi am să vă spun o poveste. e dimineață, e  adevărat și v-am luat fără veste, poate nici nu v-ați trezit și eu deja sunt zorit. e o poveste cunoscută de mulți, dar eu am auzit-o cînd în cartierul meu dormeau aproape toți. nu, nu sunt securistă, dacă credeți asta, ar fi chiar o chestie tristă să îmi dați chiar mie lopata. să vă povestesc, deci, se făcea cumva pe bune, știți că așa se spune când visezi chestii de genul stele verzi, deci se făcea că îmi exemplifica povestea cu păcală și tândală cineva chiar cu baia din casa mea, cam așa: au fost odată trei frați săraci care au moștenit de la părinți pentru ca au fost cuminți, o vacă. familia era săracă, chiar așa, dar frații nu știu cum se face că aveau cercei, brățări cu zimți și diamante în dinți. deci, fiecare trebuia să dovedească ceva și anume, că chiar vrea această vacă și nu pe altcineva, un porc, o oaie sau niște ciulama. atunci cei trei frați au încercat să își construiască o șură în care să stea vaca în caz de ploaie, că nu se putea chiar în bătătură. tândală a făcut un garaj de ciment, cu sticlă și oțel, înalt până la firmament și chiar în fotografiile din avion arăta dement. cel mic, numele îmi scapă, dar nu-i nimic, mi-l amintesc eu la o agapă, a făcut o șură dintr- un castel de apă. era tot înalt, avea prestanță, prin el curgea un canal și funcționau chiar și niște hidrocentrale pe acolo, în caz că vaca avea nevoie de curent. știu că mă întrebați toți, deși unii nu au mers încă la școală, dar păcală? ce a construit păcală? dragi copii, aici în povestea mea lipsește un element, păcală avea o boală, vroia mult să stea la sală. știți și voi că în povești personajele principale nu sunt ca niște personaje din spitale. în povești nu trebuie să se vadă că muncești, că trudești, ca să arăți bine în pielea goală. deci, păcală vroia o sală. a făcut el șura pentru vacă așa cum o cerea regia, cu lemne, fân și toată șmecheria, dar când a fost vorba să o vopsească, lui pacală îi trebuia o culoare regească. și s-a gândit păcală, ce înseamnă pentru o vacă o culoare regală? o fii alb? nuuu, că o să se gîndească vaca așa: aici e o găleată plină cu lapte, ia să dau cu copita în ea, o fii negru, nuuu, că o să se repeadă ivan să o vâre în turbinca sa, o fii roșu, nuu, că o vacă, oricât de mare și nervoasă ar fi ea nu participă la coride ca unul din guernica, să fie verde, a zis păcală, un verde așa ca broasca! și când a început să picteze șura ce credeți, peste tot unde punea păcală verde se albăstrea. disperat că pierde vaca pentru frasu cu hidrocentrala, păcala și-a făcut el culcuș în șură, a trimis vaca pe arătură și s-a apucat de piscicultură. știu, dragul meu copilaș ce-o să zici, piscicultura asta pentru păcală înseamnă să aibă grijă de un pisoiaș? nu, piscicultura e o știință plină de pești, dar ca să aflii mai multe despre asta trebuie să crești ca să știi să citești.


gata, am terminat povestea. asta mi-a zis povestitorul:. data viitoare va fi o poveste cu niște furnici. așa să le zici

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails