miercuri, 7 septembrie 2016

cu criticul de artă despre familia artiștilor - ep. 2

       despre criticul de artă sunt multe de spus, dacă începi de dimineață și o ții până ce luna se pregătește de apus, eu m-am trezit cu el că-mi arată ceva chiar în parcarea din fața mea. mi-a luat foarte mult timp să pricep, o vară aproape, dar să încep. criticul de artă mi-a arătat că într-o parcare aflată sub soare nu există mașini de orice culoare, ci se găsesc doar câteva. poți să îmi spui câte? știa el că eu, când mă apucă plictiseala sunt în stare a le număra. da, i-am zis eu, nu sunt multe culori, sunt vreo 7 principale și câteva care au o nuanță puțin diferită și gata. buuun, a zis el, ai înțeles asta. ei, cam așa e și cu arta. în artă există niște curente. nu sunt multe, sunt câteva. când un artist începe arta a o studia, mai întâi se afiliază la o mișcare. care este mișcarea ta? ziceți voi că urma să mă întrebe el, dar nu, nu m-a întrebat asta. el m-a întrebat dacă pot să rezist unui dialog dintre un impresionist și un expresionist. ce să va spun? am promis că rezist. un impresionist mi-a spus criticul meu, nu pictează orice fel de tablou. pe impresionist îl interesează lumina, efectul de plain air. zi-mi și mie acum, dacă nu e mult ce-ți cer, cum poți să obții efectul ăsta dacă ești pe patru roți? poți, am zis eu, dacă ești într-un avion sau într-un balon sau te-ai cățărat pe un satelit, sau dacă ești pur și simplu țicnit. eee, aici cu chestia asta ai cam nimerit. impresioniștii ăștia au fost cam soni toți și pe vremea lor nu existau vehicole cu patru roți. hai, găsește acum o figură de stil ca să -mi spui ce este un expresionist. un expresionist este, am zis gândindu-mă nu știu de ce la schindler list, un tip care pictează ceva cam ca un impresionist și după aia se transformă brusc într-un fochist care îsi sterge pensula de negru chiar pe tablou și rezultă ceva nou.
deci un impresionist se joacă cu mult alb, iar un expresionist cu mult negru. cam așa ar rezulta din cele spuse aicișa. de câte mașini dintr-o parcare ar avea nevoie cineva ca să ilustreze impresionismul ăsta? mi-am amintit că într-o zi am numărat în parcare 6 mașini, care aveau toate aceeași culoare, culorea alb. e adevărat, chestia asta mi s-a părut de-a dreptul înspăimântătoare, 6 mașini albe la rând în aceeași panoramare. bine, pe mine albul mă duce cu gândul la spital, dar criticul meu de artă nu gândește în asemenea hal.
ai ca temă de gândire pentru azi să pictezi un tablou expresionist. despre ce, am întrebat eu? cum despre ce, despre ce pictează pictorii de obicei atunci când nu mai au deloc ulei. adică vrei să fac  o acuarelă? nu una, mi-a zis criticul, până diseară să faci trei. după ce le faci, să le pui pe blog ca să îmi dau seama dacă îți lipsește o doagă sau ai nevoie doar de un dog. de ce vorbești cu mine așa, am zis eu fără să înțeleg unde bătea. este albul o culoare? sau negrul? ia spune dumneata. am simțit cum criticul meu se cam supăra. nu, albul e totuna cu a lumina, iar negrul cu a amesteca toate de-a valma. și acum repet întrebarea, ce culori de mașini erau în parcarea ta? erau mașini albastre, grena, roșii și verzi. și bineînțeles, cele mai multe argintii cu diferite nuanțe de gri, dar toate chestiile astea dumneata deja le știi. ai uitat de bleumarin. și de galbenul care din când în când se ivea după ce câte un vecin apela. da, așa este, n-am uitat asta. există vreo culoare care lipsește de aici? nu cred am spus, poate orange, violet, indigo. vezi, lipsesc trei. cea albastră, galbenă și verde veneau des? nu, veneau rar, dar ce legătură are chestia asta cu pictura, frecvența mașinilor, vreau sa zic. are, zise criticul, dar nu cu pictura. cu altceva. poți să îmi spui despre roșu? roșu era. dar, am spus eu, ți-am spus asta. sigur că da. ai simțit vreodată ceva negativ când vedeai culoarea asta. nu, am zis eu, ce să simt. îmi place roșu, e totuna cu viața, cu macii, cu dragostea. îti spun eu ca da, nu  mă mai contrazice așa. numai pe un taur culoarea roșu crezi că îl enervează? culoarea roșu înseamnă risc. ori de câte ori vezi roșu să știi că undeva o pasăre ține un plic în plisc. ce interpretare la dumneata domnule critic, ai început cu pictura și am ajuns să vorbim despre risc, brigada anticorupție și fisc.
gata cu trăncăneala zise criticul, hai du-te și bea o cafea. azi e o zi importantă pentru toată lumea.
criticul meu de artă când vroia putea să fie de-a dreptul așa.


am reusit sa desenez ceva, o acuarela interpretandu-i pe tolstoi si pe chagall intorcandu-se ametiti de la bal.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails