miercuri, 24 august 2016

jurnal de lipsă de idei

continuarea de ieri a lui va urma

am dormit mai mult azi, undeva prin lume ploua, de asta, apoi m-a sunat secretara să mă cheme la un examen de corijat o situație a unui puști care pe la școală o vreme n-a dat. m-am dus, asta e înainte de a pleca am pictat. chestia asta mi-a plăcut și am plecat la școală destul de relaxat.
puștiul cu pricina era ciclist, era optimist și urecheat, avea un chip plăcut și se purta destul de politicos pentru un golan care n-a venit la școală aproape un an. mi-a venit să îi ofer un pic de cafea, de fapt am și făcut asta, dar nu vroia. colegul meu a fost mulțumit de colaborare și ne-am despărțit la ieșirea din școală, eu am plecat spre casă, el spre parcare, înaintea noastră a trecut un convoi funerar care ducea cu el o dată fixă din câteva zeci de calendare.
mi-am amintit apoi de o carte de limba română uitată undeva și am zis să mă duc după ea, pe drum m-am întâlnit cu Frederic și mi-a spus așa:
- te-ai lămurit cum e cu metafora?
- nu m-am lămurit, sunt în pană mereu, suspiciunile mă pândesc după fiecare jeleu.
-lasă-mă cu astea, mi-a spus Frederic, există metafore de tot felul, unele pot să se ivească din mai nimic. du-te acasă și pune-te pe treabă, nu sta așa ca albă ca zăpada lângă un castron de pișpiric.
am plecat. am început să scutur, să spăl, m-am pus pe aspirat, pe curățat prune, (iar m-am ciondănit cu cineva, de data asta a fost maică-mea, dar până la urmă ne-am împăcat), iar câteva semne de carte am croșetat, m-am gândit la cineva drag, care dintre noi acum ceva timp a plecat, în sfârșit, iar m-am sucit, m-am învârtit și de metaforă tot n-am dat. am uitat să vă spun că am schimbat două gânduri cu o insectă mică, era destul de voinică și rezistentă la frică, așa că am lăsat- o să plece pe geam, până în iarbă o să îi ia destul. azi am încălzit ciorba la cafetieră, printr-un procedeu numit ibric-farfurioară- borcan. a mers, maică-mea și Erich au mâncat și nu s-au plâns de felul cum i-am tratat.
Cerul era albastru ca bluza mea, așa mi-am dat seama că Dumnezeu mă iubea. bine, și vecina mea era îmbrăcată tot așa, dar Dumnezeu o iubește pe ea altfel decât pe mine, pentru că bluza ei o nuanță puțin diferită avea.
în opinia mea, nu prea am înțeles care e treaba cu metafora nici azi.
ziua a fost și cu câteva surprize, am găsit într-un buzunar de geacă niște bănuți și Erich a mers la film, iar pentru Simona a mai trecut un an.








LinkWithin

Related Posts with Thumbnails