Trăia într-o
ţară departe o fată
numai a mea
venea în amiază la fîntînă cu
cofiţa legănîndă
purta saboţii din lemn de
vişin împodobiţi cu frunze
pentru ea un bărbat tînăr îşi
spăla pletele şi îşi tundea barba
avea obrazul
subţire ca o nedumerire
prin genele transparente
înfloreau trandafirii
eu ridicam
opaiţul pînă lîngă obrazul ei
şi îi zîmbeam
sufletului meu.